Paula Arcos, handbalista de 24 de ani a Gloriei Bistrița, are deja în palmares două participări la Jocurile Olimpice, la Tokyo 2021 și Paris 2024. Acum, interul spaniol visează la o performanță istorică alături de echipa sa din România: calificarea în Final 4-ul Ligii Campionilor. Miza e uriașă înaintea returului cu Brest. „Niciodată în viața mea nu m-am gândit că într-o zi voi juca un meci precum cel de mâine”, mărturisea jucătoarea.
„Oamenii sunt diferiți, atmosfera e alta”
Venită în 2025 la Bistrița după falimentul norvegienilor de la Vipers Kristiansand, Paula Arcos a avut parte de un adevărat șoc cultural. Trecerea de la rigoarea scandinavă la pasiunea latină a României a fost una bruscă, dar pe placul ei. „Sunt surprinsă fiindcă înainte am fost în Norvegia și era o cu totul altă cultură. Oamenii sunt diferiți, atmosfera e alta, nimic nu e la fel. Sunt și acolo oameni de treabă, dar în Norvegia nu e aceeași pasiune, nu e aceeași intensitate când jucăm”, explică Paula.
Iar adaptarea a fost rapidă, în special datorită fanilor.
„Eu mă simt foarte bine aici. Fanii m-au apreciat, m-au iubit și m-au îmbrățișat încă din primul moment. Sunt foarte drăguți, ne ajută mereu, sunt generoși și e foarte plăcut”, a adăugat interul Gloriei. Ajută, e drept, și faptul că la Bistrița s-a format un adevărat „bastion” spaniol, cu antrenorul Carlos Viver și mai multe colege iberice. „Mă simt puțin ca acasă. Am lucrat cu Carlos la națională și m-am antrenat cu toate fetele din Spania înainte de a veni aici. Mă simt confortabilă. În același timp, îmi doresc să învăț puțin româna. Unele lucruri sunt asemănătoare, însă trebuie să fiu foarte atentă pentru a le înțelege”, a subliniat Paula.
De la paella la mici și porcușori de Guineea
Născută în Petrer, un orășel din regiunea Alicante, Paula recunoaște că îi este dor de plajă, de vremea bună și, mai ales, de mâncarea de acasă, în special paella și cocido, o tocană pe care o gătea mama ei. Dar ce faci când ești departe de casă? Te adaptezi. Și se pare că bucătăria românească a cucerit-o. „Se spune că și supele sunt bune și chiar le-am încercat, dar micii îmi plac mai mult. Am testat și papanașii, sunt buni”, a explicat Arcos.
Dincolo de gastronomie, Paula poartă cu ea o bucată din „acasă” la fiecare meci. „Încă de când am început să joc, îmi pun mereu în geantă un tricou de la primul meu club și îl duc cu mine peste tot”, a dezvăluit ea. În puținul timp liber, se relaxează vizitându-și familia sau prietena (n.r. Kinga Janurik, viitoarea portăriță a Coronei Brașov) sau iese la o cafea cu colegele. Numai că viața ei are și o latură surprinzătoare: pe lângă câini, Paula crește și porcușori de Guineea. „E iesit din comun. Nu mă așteptam să fiu atât de îndrăgostită de un porcușor. E foarte drăguț. Au 3 luni așa că nu fac nimic, ci doar dorm. Însă au niște fețe foarte drăguțe când dorm”, a povestit amuzată sportiva.
Un vis deja împlinit și altul la orizont
Cu 42 de goluri înscrise în actualul sezon al Ligii Campionilor, Paula Arcos este una dintre piesele de bază ale Gloriei Bistrița. Visul de a participa la Jocurile Olimpice și l-a îndeplinit deja de două ori. „E o experiență pe care i-o doresc oricui, una din cele mai bune din cariera mea. E un turneu complet diferit față de Campionatul European sau cel Mondial. Te întâlnești cu atât de mulți handbaliști, tenismeni și sportivi în general”, a spus Arcos.
Acum, toate tunurile sunt ațintite pe performanța la nivel de club. Gloria se luptă pentru titlu în Liga Florilor, unde ocupă primul loc, dar și pentru un loc în Final 4-ul Ligii Campionilor. Victoria cu CSM București a fost un moment cheie. „Cred că victoria de la CSM, în deplasare, după ce ele au câștigat foarte multe titluri, a fost extraordinară pentru noi. La un moment dat, nu ne venea să credem că suntem pe primul loc, dar, în același timp, știm că am muncit din greu în acest sezon și că merităm așa că singurul aspect la care lucrăm acum și pe care ne concentrăm e să nu mai pierdem nicio partidă și să ne păstrăm prima poziție”, a punctat Paula.
„Am învățat să mă iubesc pe mine însămi”
Drumul până aici nu a fost însă unul simplu. Handbalul, privit mult timp ca un hobby, a devenit o profesie în momentul în care a plecat de acasă. „Prima mea echipă profesionistă a fost în Elche, care e la 30 de minute de orașul meu natal. Când am decis să plec departe de casa tatălui meu, mi-am dat seama că treaba e serioasă. Am câștigat niște bani și am înțeles că s-au schimbat lucrurile”, și-a amintit jucătoarea de 24 de ani.
Dar cea mai importantă lecție nu a venit din victorii, ci din momentele dificile.
„Am învățat din sport că nu putem să trăim în trecut. Am făcut multe lucruri în trecut, am avut momente în care nivelul meu a fost mai ridicat sau mai scăzut, dar asta nu înseamnă că nu sunt o jucătoare bună. Suntem obișnuite în handbal cu felul în care oamenii vorbesc când suntem la nivel înalt și apoi când avem o accidentare sau un sezon mai slab… Așa că am învățat puțin să mă iubesc pe mine însămi, să fiu încrezătoare și să știu că sunt capabilă chiar dacă joc împotriva celei mai bune jucătoare din lume. Și eu sunt aici, și eu muncesc. Așa e și cu Brest, e o echipă extraordinară, nici nu știu de câte ori a fost în Final 4, însă și noi jucăm în Liga Campionilor, suntem tinere și muncim. Așa că trebuie să ne iubim pe noi înșine, să credem în noi”, a încheiat Paula Arcos.