Schimbarea de identitate vizuala planuita de clubul Dinamo a generat un val de furie fara precedent in randul suporterilor. Conducerea a anuntat ca de la 1 iulie 2026 emblema cu cei doi caini rosii va disparea definitiv, fiind inlocuita din motive pur pragmatice legate de drepturile de marca. Numai ca varianta prezentata public de Andrei Nicolescu a reusit sa ii scoata din minti pe fanii obisnuiti cu istoria de 77 de ani a gruparii din Stefan cel Mare.
Ce ascunde de fapt noul design ales de conducere
V-ati gandit vreodata cum se simte un fan cand ii este stearsa istoria cu buretele? Exact asta se intampla acum in tabara alb rosie. Ovidiu Hrin, un expert recunoscut pe plan international in design grafic, tipografie si caligrafie, cu o experienta de peste 25 de ani, a analizat la sange noua propunere. Asa cum relateaza Gsp intr-o ampla analiza publicata marti, artistul timisorean a scos in evidenta defecte majore ale noului logo.
„Îți dai seama dacă te apropii un pic”
Asta a remarcat graficianul inca de la prima vedere. Si chiar nu e de glumit cu estetica unui club istoric. Artistul a punctat tehnic ca „D”-ul caligrafic nu este corect construit: linia nu are ritm coerent;. Proportiile sunt pur si simplu dezechilibrate, cu o diagonala mult prea subtire si o curba mult prea grea, in timp ce bucla din stanga ramane complet nedefinita. Sa fim seriosi, nu te joci la intamplare cu simbolul unei echipe care a adunat atatea trofee.
S-ar putea să vă placă și:
„Întreg desenul îți lasă senzația că fiecare element știe ce ar vrea să fie, dar nu prea știe ce caută lângă celelalte”, a adaugat expertul.
Motivul real pentru care fanii au luat foc
Dar miza reala nu se opreste la niste linii trasate gresit pe o planseta. Ruptura masiva vine dintr-o promisiune incalcata. Intre 2022 si 2023 a existat un exercitiu clar de consultare publica, unde suporterii au votat o cu totul alta varianta. Iar acum, pe bune, fanii s-au trezit cu un design scos din joben, care ignora complet vointa peluzei.
„Undeva, pe traseu, lucrurile au început să scârțâie”
Cuvintele lui Ovidiu Hrin descriu perfect situatia. Oamenii din fotbal, inclusiv legende precum Cornel Dinu, au reactionat taios, nu doar pentru ca desenul ar fi slab, „ci pentru că nu pare să fie a lor”. Este o lectie dura despre cum se gestioneaza un brand urias intr-o industrie bazata pe emotie pura.
„Adevărat, clubul poate schimba sigla din punct de vedere legal – dar acest lucru nu îți dă și dreptul moral să o schimbi fără suporteri”
Adevarata problema. Fotbalul nu este doar un desen tehnic
Pentru a intelege gravitatea deciziilor luate in birouri, graficianul a oferit un exemplu celebru din Statele Unite ale Americii. Totul pentru a demonstra clar ca „Nu poți «rebrandui» o moștenire culturală”.
„Acum câțiva ani, New York a încercat să înlocuiască I ❤ NY – desenat în 1977 de Milton Glaser – cu We ❤ NYC. Au cheltuit peste 20 de milioane de dolari. Reacția publică a fost devastatoare. Nu pentru că noul logo era oribil în sine, ci pentru că New York-ul a uitat un lucru fundamental: nu poți «rebrandui» o moștenire culturală. Poți să o dezvolți, să o completezi… Dar nu o poți înlocui prin decret.”
Iar legatura cu sportul rege este una profund emotionala, greu de tradus in limbaj corporatist. Hrin a explicat acest fenomen printr-o scrisoare deschisa absolut geniala, amintind ca din istorie „înveți, din toate”.
«Fútbol is life.» Mantra rostită cu dezarmantă sinceritate de către Dani Rojas, atacantul fictiv din Ted Lasso, a devenit între timp ceva mai mult decât o «memă». Pentru cei care iubesc cu adevărat acest joc, fotbalul nu este doar un sport, este un raison d’être. Iar toate lucrurile care țin de viață – copilăria, stadionul, cartierul, tatăl/bunicul care te-au dus prima dată în peluză, tricoul rămas într-un sertar timp de douăzeci de ani, fularul cumpărat din primii tăi bănuți – toate astea nu se pot desena tehnic, la masa de lucru a unei agenții. Chiar acum, scriind aceste rânduri, încă simt mirosul stadionului istoric «Dan Păltinișanu» din Timișoara unde mă ducea tata. Sunt convins de faptul că fiecare dintre noi au trăit, mirosit, auzit toate aceste senzații pe stadionul orașului propriu. Toate aceste firimituri mnemonice – ele cresc în timp, ele se moștenesc (fără să le poată planifica nimeni). Ele ajung să aibă o însemnătate pe care nicicare dintre noi nu o poate enunța într-un brief. Trebuie să reușești să o simți.
Pana la urma, designul bun tine comunitatea unita. Fara peluza, o forma grafica ramane doar o pata de cerneala pe un tricou scump.
