Adevarul despre averea unui fost stelist. A strans 700000 de lei

Marin Barbu, cunoscut de toți microbiștii drept „Magiun”, a uimit audiența cu o poveste fabuloasă din perioada comunistă. Fostul mijlocaș al celor de la Steaua a recunoscut deschis că a strâns o avere colosală făcând bișniță înainte de Revoluția din Decembrie 1989.

Adaugă DolceSport ca sursă preferată în Google

Banii din aparate video si casetofoane

Iar cifrele de pe piața neagră de atunci sunt pur și simplu amețitoare. Într-o perioadă în care românii stăteau la cozi interminabile pentru alimente, fotbalistul aducea electronice din străinătate. Cum reușea asta? Ei bine, anturajul l-a ajutat enorm, mai ales că se afla în cercul de apropiați al lui Dumitru Dragomir.

Cifrele vorbesc de la sine.

Așa cum a relatat luni dimineața Prosport într-un material detaliat, mijlocașul a dat lovitura vieții lui pe piața neagră. Declarația lui directă este absolut savuroasă: „Cum m-a prins Revoluția pe mine? M-a găsit milionar. M-a prins cu vreo 700.000 de lei. Aveam ceva cașcaval. Păi, mă mai duceam prin Emirate cu nea Mitică. Aveam o geantă de aia… am adus 6 video playere. 45.000 de lei costa unul. Un radiocasetofon se vindea cu 60.000, iar un dublu-casetofon se vindea cu 300.000”.

V-ați gândit vreodată la ce însemnau banii ăștia atunci? Basarab Panduru a ascultat povestea și a reacționat instantaneu, complet șocat de sumele rulate. „Băi, lasă-l încolo. Se vindea… juma de mașină”, a punctat fostul internațional.

Magia de pe teren si dezamagirile din Ghencea

Dar de unde i se trage celebra poreclă de „Magiun”? Explicația e simplă și ține strict de calitățile sale tehnice. Mingea i se lipea pur și simplu de picior, de parcă ar fi avut magiun pe ghete.

Numai că talentul uriaș nu s-a tradus neapărat în trofee la nivel înalt pe vremea când îmbrăca tricoul roș-albastru. Sezonul 1982/1983 a fost unul de coșmar pentru trupa din Ghencea (probabil unul dintre cele mai slabe din întreaga istorie a clubului). Steaua a terminat campionatul abia pe locul 5, privind de jos la Dinamo, Universitatea Craiova, Sportul Studențesc și FC Argeș. Distanța față de lider a fost de 11 puncte, enorm pentru acele vremuri când o victorie îți aducea doar două puncte în clasament, nu 3 ca acum. Nici în Cupa României lucrurile nu au stat mai bine, echipa fiind eliminată în optimile de finală de Corvinul Hunedoara, scor 2-1 după prelungiri.

Traseul de pe banca tehnica

Până la urmă, Marin Barbu și-a găsit vocația adevărată pe marginea terenului. E drept că a început ca antrenor-jucător la IMASA Sf. Gheorghe și Precizia Săcele, dar ulterior s-a dedicat exclusiv băncii tehnice. Și a făcut-o cu succes, promovând cu IMASA în Divizia C în stagiunea 1992/1932. Apoi a luat Precizia Săcele tocmai din Divizia județeană D și a dus-o în B în două sezoane consecutive, mai exact în 1994/1995 și 1995/1996. Mai târziu a promovat Foresta Suceava pe prima scenă a fotbalului în 1999/2000.

Lista echipelor pe care le-a bifat în CV este lungă. A antrenat Foresta Fălticeni / Foresta Suceava, FC Brașov, Petrolul Ploiești (de două ori), Ceahlăul Piatra Neamț (de 4 ori), Politehnica Iași, Juventus București (de două ori), UTA Arad, Dunărea Giurgiu, Astra Ploiești / Astra Giurgiu, Callatis Mangalia, SC Bacău, Rapid CFR Suceava și US Chaouia din Algeria. La Juventus București a activat și ca director tehnic, ocupându-se apoi de academia de tineret.

Ultimul său dans în antrenorat s-a consumat în 2019, pe banca celor de la Sepsi. Acolo a pierdut ambele meciuri pe care le-a pregătit în play-off, un 1-5 dureros pe teren propriu cu FCSB și un 2-3 în deplasare cu Astra, retrăgându-se definitiv din meserie în vara acelui an.