Marin Barbu, cunoscut de toți microbiștii drept „Magiun”, a uimit audiența cu o poveste fabuloasă din perioada comunistă. Fostul mijlocaș al celor de la Steaua a recunoscut deschis că a strâns o avere colosală făcând bișniță înainte de Revoluția din Decembrie 1989.
Banii din aparate video si casetofoane
Iar cifrele de pe piața neagră de atunci sunt pur și simplu amețitoare. Într-o perioadă în care românii stăteau la cozi interminabile pentru alimente, fotbalistul aducea electronice din străinătate. Cum reușea asta? Ei bine, anturajul l-a ajutat enorm, mai ales că se afla în cercul de apropiați al lui Dumitru Dragomir.
Cifrele vorbesc de la sine.
Așa cum a relatat luni dimineața Prosport într-un material detaliat, mijlocașul a dat lovitura vieții lui pe piața neagră. Declarația lui directă este absolut savuroasă: „Cum m-a prins Revoluția pe mine? M-a găsit milionar. M-a prins cu vreo 700.000 de lei. Aveam ceva cașcaval. Păi, mă mai duceam prin Emirate cu nea Mitică. Aveam o geantă de aia… am adus 6 video playere. 45.000 de lei costa unul. Un radiocasetofon se vindea cu 60.000, iar un dublu-casetofon se vindea cu 300.000”.
S-ar putea să vă placă și:
V-ați gândit vreodată la ce însemnau banii ăștia atunci? Basarab Panduru a ascultat povestea și a reacționat instantaneu, complet șocat de sumele rulate. „Băi, lasă-l încolo. Se vindea… juma de mașină”, a punctat fostul internațional.
Magia de pe teren si dezamagirile din Ghencea
Dar de unde i se trage celebra poreclă de „Magiun”? Explicația e simplă și ține strict de calitățile sale tehnice. Mingea i se lipea pur și simplu de picior, de parcă ar fi avut magiun pe ghete.
Numai că talentul uriaș nu s-a tradus neapărat în trofee la nivel înalt pe vremea când îmbrăca tricoul roș-albastru. Sezonul 1982/1983 a fost unul de coșmar pentru trupa din Ghencea (probabil unul dintre cele mai slabe din întreaga istorie a clubului). Steaua a terminat campionatul abia pe locul 5, privind de jos la Dinamo, Universitatea Craiova, Sportul Studențesc și FC Argeș. Distanța față de lider a fost de 11 puncte, enorm pentru acele vremuri când o victorie îți aducea doar două puncte în clasament, nu 3 ca acum. Nici în Cupa României lucrurile nu au stat mai bine, echipa fiind eliminată în optimile de finală de Corvinul Hunedoara, scor 2-1 după prelungiri.
Traseul de pe banca tehnica
Până la urmă, Marin Barbu și-a găsit vocația adevărată pe marginea terenului. E drept că a început ca antrenor-jucător la IMASA Sf. Gheorghe și Precizia Săcele, dar ulterior s-a dedicat exclusiv băncii tehnice. Și a făcut-o cu succes, promovând cu IMASA în Divizia C în stagiunea 1992/1932. Apoi a luat Precizia Săcele tocmai din Divizia județeană D și a dus-o în B în două sezoane consecutive, mai exact în 1994/1995 și 1995/1996. Mai târziu a promovat Foresta Suceava pe prima scenă a fotbalului în 1999/2000.
Lista echipelor pe care le-a bifat în CV este lungă. A antrenat Foresta Fălticeni / Foresta Suceava, FC Brașov, Petrolul Ploiești (de două ori), Ceahlăul Piatra Neamț (de 4 ori), Politehnica Iași, Juventus București (de două ori), UTA Arad, Dunărea Giurgiu, Astra Ploiești / Astra Giurgiu, Callatis Mangalia, SC Bacău, Rapid CFR Suceava și US Chaouia din Algeria. La Juventus București a activat și ca director tehnic, ocupându-se apoi de academia de tineret.
Ultimul său dans în antrenorat s-a consumat în 2019, pe banca celor de la Sepsi. Acolo a pierdut ambele meciuri pe care le-a pregătit în play-off, un 1-5 dureros pe teren propriu cu FCSB și un 2-3 în deplasare cu Astra, retrăgându-se definitiv din meserie în vara acelui an.
