Mikel Arteta a reușit imposibilul pe banca tehnică, ducând echipa londoneză în prima finală de Champions League după o pauză uriașă de 20 de ani. Transformarea radicală a „tunarilor” dintr-o formație boemă într-o adevărată fortăreață defensivă a uimit întreaga Europă fotbalistică în acest sezon.
Șah mat pe banca tehnică
Semifinala de foc dintre Arsenal și Atletico Madrid nu a fost doar un simplu meci de fotbal. A fost o veritabilă partidă de șah. Așa cum remarcă un editorial amplu publicat recent de Gsp, duelul tactic de pe cele două bănci i-ar fi putut avea ca protagoniști pe Kasparov și Karpov. Și totuși, triumfător a ieșit Mikel Arteta. De ce s-a întâmplat asta? Pur și simplu pentru că structura sa defensivă a funcționat mult mai curat decât mașinăria ibericilor.
Nu toți antrenorii pot fi Luis Enrique, Kompany, Flick sau Guardiola. Să fim serioși, fotbalul la cel mai înalt nivel are nevoie și de cealaltă extremă. Există acea categorie de tehnicieni pentru care apărarea este cel mai bun atac. Până nu demult, liderul absolut al acestui stil era Jose Mourinho, urmat îndeaproape de „Supraviețuitorul” Simeone. Numai că argentinianul a clacat din nou. A crezut că, la 10 ani de la ultima finală disputată și pierdută, zeul fotbalului îi va oferi o reparație istorică pentru eșecurile traumatizante cu Real Madrid, de la Lisabona și Milano. Fanii spanioli s-au întrebat frustrați: „de ce n-am jucat așa de la început?”. La această dilemă dureroasă, probabil că nici Cholo nu are un răspuns clar, în afară de un sincer „Pentru că așa-s eu”.
Cifrele care sperie Europa
Iar acum ajungem la adevărata surpriză a competiției. Dintr-un discipol fidel al lui Guardiola și un interpret perfect al stilului ofensiv promovat pe vremuri de Arsene Wenger, Arteta s-a transformat peste noapte într-un hibrid tactic pentru care rezultatul contează cel mai mult.
S-ar putea să vă placă și:
Cifrele din acest sezon vorbesc de la sine.
În actuala ediție de Champions League, Arsenal are o statistică pur și simplu formidabilă: 14 meciuri, niciun eșec, 11 victorii, 9 partide fără gol primit și doar 6 goluri încasate per total. Mulți îi acuză deja că au devenit un „ugly team”, o echipă urâtă, obsedată de faze fixe și distrugerea jocului adversarului. E drept că Arteta s-a contaminat vizibil cu teama de a nu pierde „again”. Dar cum te aperi de anxietatea asta? Construind cuplul Saliba și Gabriel, probabil cel mai bun din lume la acest moment.
Discuțiile despre inovațiile tactice ale lui Guardiola sau Arteta ne aduc inevitabil aminte de realitățile fotbalului nostru autohton. Chiar zilele acestea, fostul selecționer Victor Pițurcă a aruncat o bombă în spațiul public românesc, declarând răspicat: „Steaua ’86 a înființat presingul, nu Guardiola! Iovan ar valora peste 100 de milioane astăzi”. O comparație curajoasă care ne arată că, dincolo de tacticile din Premier League, și fotbalul românesc a avut momentele sale de geniu pe plan european.
Lupta decisivă pentru titlu
Dar povestea lui Arsenal nu se oprește la finala de la Budapesta, programată pe 30 mai. Acolo vor da peste un adversar obișnuit să marcheze pe bandă rulantă. Până atunci, fanii au o altă prioritate uriașă pe plan intern, și anume câștigarea campionatului după o secetă teribilă de 22 de ani.
Remiza obținută de trupa lui Guardiola pe terenul lui Everton luni seară a picat ca un doping moral excepțional pentru vestiarul londonez. Urmează însă un weekend de foc, cu o deplasare extrem de grea pe terenul celor de la West Ham United, o echipă disperată și mereu periculoasă pe teren propriu. V-ați gândit vreodată cât de subțire e linia dintre extaz și agonie în fotbalul modern? Următoarele trei săptămâni vor decide definitiv dacă Mikel Arteta va rămâne în istorie ca un „loser” sau ca un „winner”.
