Superliga României a devenit oficial un teren minat pentru tehnicieni, o adevărată mașină de tocat cariere. O analiză detaliată a Centrului Internațional pentru Studii în Sport plasează campionatul nostru pe un rușinos loc 2 în Europa când vine vorba de instabilitatea pe banca tehnică. Doar 18,7% dintre antrenori, adică 3 din 16, au reușit să supraviețuiască mai mult de 365 de zile la cârma aceleiași echipe, un procent care trage un semnal de alarmă uriaș pentru viitorul competiției interne.
Unde se taie capete in fotbal
V-ați gândit vreodată cât de repede zboară un antrenor la noi? Studiul a luat la puricat 55 de campionate din întreaga lume, analizând primele ligi, dar și eșaloanele secunde din țările cu fotbal puternic, pentru a trage o concluzie clară. suntem campioni absoluți la demiteri și rezilieri de contracte. Doar Cipru ne depășește în topul european al instabilității, acolo unde absolut niciun antrenor nu este în funcție de mai mult de un an.
Suntem la egalitate perfectă cu Serbia, având o rată de schimbare de 81,3% la nivelul băncilor tehnice. Campionatul românesc ocupă locul 10 la nivel global din cele 55 de ligi trecute prin filtrul statistic. Să fim serioși, presiunea rezultatelor imediate a transformat meseria de principal într-un sport extrem pe stadioanele noastre, unde răbdarea patronilor se măsoară în etape, nu în sezoane.
Cifrele vorbesc de la sine.
S-ar putea să vă placă și:
Iar lista supraviețuitorilor este de-a dreptul minusculă. Cei trei tehnicieni care au bifat mai mult de un an la cluburile lor sunt Bogdan Andone, cu 1 an și 7 luni la FC Argeș, Zeljko Kopic, care rezistă de 2 ani și 5 luni la Dinamo, și Robert Ilyeș, omul care a adunat 3 ani și o lună la Csikszereda. Acești trei oameni reprezintă singurele excepții de la regula haosului care domină fotbalul nostru, demonstrând că proiectele pe termen lung sunt o raritate absolută pe plan local.
Scaune fierbinti si mandate fulger
La polul opus găsim o aglomerație incredibilă de fețe noi și soluții de avarie, aduse pe repede înainte pentru a stinge incendiile din vestiar. FCSB merge în prezent pe mâna interimarului Lucian Filip de doar 14 zile. Rivalii de la Farul l-au instalat pe Flavius Stoican în urmă cu doar 23 de zile, sperând la un șoc pozitiv la echipă. Dar lucrurile stau la fel de agitat și în alte orașe cu pretenții fotbalistice mari.
Petrolul a mizat pe experiența lui Mehmet Topal, Oțelul l-a adus pe Stjepan Tomas, în timp ce FC Botoșani merge pe mâna lui Marius Croitoru. Toți acești trei tehnicieni au fost instalați în funcție în ultimele două luni de zile. Dincolo de cifre, tactica și filosofia de joc se schimbă odată cu anotimpul la majoritatea cluburilor, lăsând jucătorii într-o permanentă stare de confuzie tactică pe teren.
Așa cum detaliază Gsp într-o amplă analiză statistică publicată recent, durata medie a unui mandat în fotbalul românesc este de doar 8,8 luni. Această medie ne plasează abia pe poziția a 45-a din cele 55 de campionate luate în calcul. Practic, un antrenor român nici măcar nu apucă să termine un sezon competițional complet la aceeași formație înainte de a fi trimis la plimbare de conducere.
Cum arata normalitatea in alte tari
Dacă la noi bagajele stau mereu făcute la ușa vestiarului, nordicii preferă să construiască în liniște și să ofere credit total băncilor tehnice. Eliteserien, prima ligă a Norvegiei, este lider detașat la durata medie a colaborărilor, bifând nu mai puțin de 31,5 luni. Urmează granzii din La Liga din Spania cu 29,1 luni și spectacolul din Premier League din Anglia cu 27,8 luni de stabilitate tehnică. Acolo, managerii primesc timp pentru a implementa sisteme de joc complexe și pentru a integra transferurile.
Și totuși, cineva stă mai rău ca noi la nivel global. Prima divizie din Cipru este codașă absolută în acest top, cu o medie a mandatelor de doar 4,2 luni. Acolo, rotația antrenorilor a atins cote de-a dreptul absurde, transformând campionatul într-o veritabilă gară pentru tehnicieni.
Documentarea aduce în prim-plan și o altă problemă cronică a fotbalului intern (ignorată sistematic de patronii din prima ligă). Este vorba despre lipsa acută de încredere în tehnicienii tineri, aflați la început de drum. În Superliga României, singurul antrenor sub 40 de ani este interimarul Lucian Filip de la echipa bucureșteană. Ca o comparație directă, în Austria 41,7% dintre tehnicieni, mai exact 5 din 12, au sub 40 de ani. Această prăpastie uriașă de mentalitate arată o teamă generalizată de a paria pe sânge proaspăt și idei moderne pe băncile tehnice autohtone.
