Adrian Petre, atacantul care ajungea în semifinalele Euro U21 în 2019 și pentru care FCSB plătea 500.000 de euro, a ajuns la 28 de ani să joace în Liga a 3-a, la Păulești. Într-o mărturisire tulburătoare, fotbalistul povestește despre căderea abruptă din carieră, dar mai ales despre lupta teribilă cu problemele de sănătate mintală, care l-au adus în cabinetul psihiatrului.
Căderea de la FCSB
Explozia sa în fotbalul mare a fost rapidă, dar la fel de rapid a venit și declinul. Trecerea de la statutul de erou în Danemarca la cel de jucător criticat constant la FCSB l-a copleșit. „Am explodat la 18-19 ani. Până la 23 am mers din ce în ce mai sus. Eram obișnuit numai cu laude, să fie totul bine, să mă aprecieze lumea. La cap nu mi s-a urcat, nu am avut niciodată probleme cu viața extraprofesională”, povestește Petre. Numai că lucrurile s-au schimbat radical. „Prima oară când am căzut însă, nu am ştiut să gestionez situația. Venind din Danemarca, unde lumea mă aprecia, jucam bine, să ajungi la FCSB, să nu ai rezultate, să fii criticat public… Mă închideam mult în mine și nu mai aveam rezultate, nici la antrenamente. Nu mai aveam motivație, că știam că la pauză o să ies”.
Bilanțul său la vicecampioana României a fost de doar 3 goluri în 16 meciuri.
Iar presiunea publică și-a spus cuvântul. „Eu sunt obișnuit mai mult cu partea negativă legată de fotbal, există hateri, da, dar despre mine au vorbit mult mai agresiv!”, a mai spus atacantul, care a simțit o schimbare de percepție abia după participarea la un reality show. „De când am venit de la Survivor, am văzut că lumea mă apreciază și ca om. Mi-a ridicat puțin moralul asta. Câțiva ani buni am avut mai mult hate decât aprecieri. M-a afectat la început…”.
S-ar putea să vă placă și:
Episodul incredibil de la Chiajna
După FCSB au urmat mai multe echipe, printre care Cosenza, UTA, Farul sau Hermannstadt, dar momentul în care a vrut să renunțe definitiv la fotbal a venit în Liga a 2-a, la Concordia Chiajna. A semnat cu ilfovenii, unde director sportiv era Gabi Tamaș, cu obiectivul de a promova. „Cantonamentul a fost top, nicio problemă, zero accidentări, mergeam bine, amicale, goluri după goluri. Am început campionatul, titular, aveam meci cu Afumați, 3-1 pentru ei, minutul 35, 3 schimbări, și eu afară! De ce? De ce scoți atacantul?! Nici nu greșisem eu”, își amintește el.
A urmat o perioadă pe banca de rezerve, iar după numai o lună a fost chemat să rezilieze. Cum vine asta?
„«Hai să reziliem!». Antrenor era Poenaru. Intram de pe bancă, intram bine, când m-au sunat să reziliem. O lună trecuse!”. Reacția sa a fost una de șoc. „Cum să reziliem, de ce?! Nu mă certasem cu nimeni, nu am avut probleme, îmi vedeam de treabă. «Așa zice antrenorul». Dădeau vina unii pe alții. Antrenorul spunea altceva”. La discuția decisivă, Petre a explodat: „«Dacă reziliez aici, mă las! Mi-a ajuns, nu mai pot să-și bată toată lumea joc de mine. Am ajuns bătaia voastră de joc?!». Nu credeau că mă las. «Ești tânăr, bun». Dacă sunt bun, de ce nu mă ții? «Dacă vrei, vorbim la altă echipă, la Câmpulung». Nu mai vorbesc nicăieri, mă las de fotbal!”.
A reziliat și a anunțat public că se retrage. Dar, la câteva zile, președintele Concordiei, Cristian Tănase, l-a sunat înapoi. „Îmi zice: «Nu pot să te las, hai înapoi, te am pe conștiință că te retragi de la Chiajna!». Mi-au mai dat o șansă”.
Lupta cu atacurile de panică
Dincolo de problemele din carieră, cea mai grea bătălie a lui Adrian Petre s-a dat în plan personal. V-ați gândit vreodată cum e să simți că mori în timpul unui meci de fotbal? Atacantul a trăit asta pe pielea lui. Problemele au apărut în perioada dintre plecarea de la UTA și venirea la Farul (sezonul 2021-2022).
„Am avut o perioadă în care am lucrat cu un psiholog. Am lucrat chiar și cu un psihiatru. O dădusem în depresie, anxietate, nu mai ținea de fotbal. Eram la Farul și vorbeam cu psihiatrul. Aveam atacuri de panică, simțeam că mor mereu, la fiecare meci simțeam că mor”, dezvăluie el.
Teroarea era constantă. „Cel mai rău era înainte și după meci. Însă am avut și atacuri de panică în timpul meciurilor. La început nu am știut cum să gestionez. Și acum mai am atacuri, când sunt foarte stresat, mă ia anxietatea, dar știu cum să respir, cum să reacționez acum”.
Senzațiile erau, pe bune, copleșitoare. „La început, nu știam ce mi se întâmplă, credeam că mor, la atacul de panică îți bubuie inima, îți imaginezi cum cazi, vine salvarea, se vorbește după că a murit ăla pe teren. Gata, mor! Gândurile astea le aveam. Simțeam că leșin, că trebuie să mă țin de ceva, să nu cad. Eu nu aveam de fapt nimic, dar eram ca pe roller coaster”.
„Am ajuns la nebuni, aproape!”
Petre recunoaște fără ocolișuri că a avut nevoie de ajutor specializat. „Nu mi-e rușine să recunosc că am avut nevoie de psihiatru. Am ajuns la nebuni, aproape! OK, poate exagerez puțin, dar eram nebun, credeam că mor mereu. Dacă în fiecare seară crezi că mori, la un moment dat înnebunești”.
Epuizarea era totală. „Trebuia să mă confrunt și cu situația mentală, cu atacurile de panică. Acum o oră aveam atac de panică, simțeam că mor, apoi trebuia să fiu bun la antrenament. Și am ajuns foarte obosit mental. Dormeam toată ziua când aveam liber”.
Soluția nu a venit din tratamente medicamentoase clasice, ci dintr-o recomandare a psihiatrului. „Am vorbit cu psihiatrul și am luat magneziu, m-a ajutat mult, l-am luat un an. Aveam 6 pastile – două dimineața, două la prânz, două seara. Un an am luat zilnic. Nu puteam fără”. Pe lângă asta, s-a confruntat și cu probleme cardiace. „Am avut și o perioadă cu extrasistole, cum avea Tucudean când s-a și lăsat. Mai am și acum, dar foarte rar. Le aveam și în timpul meciului, simțeam că nu-mi mai bate inima o secundă – atunci mă lua panica”.
Acum, la 28 de ani, pare împăcat cu parcursul său. „Dacă acum mi se întâmplă iar asta, sunt împăcat. Psihic sunt foarte OK. Nu m-ar mai durea cum m-a durut atunci. Mi-am dat seama că sunt alte modalități prin care poți să devii iar cineva important”.
În 2021, Gică Hagi, antrenorul său de la Farul, încă mai credea în el: „Cu fiecare săptămână care trece, îi dăm minute mai multe. El avea probleme fizice, nu de altă natură. Adrian Petre poate fi un atacant şi pentru echipa naţională!”.
