Gheorghe Hagi, la 61 de ani, a fost prezentat oficial luni, 20 aprilie, în funcția de selecționer al echipei naționale a României. Evenimentul, desfășurat la Casa Fotbalului, a fost marcat de un discurs plin de emoție despre regretatul Mircea Lucescu, omul căruia Hagi îi succede pe bancă după decesul acestuia pe 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani.
„El m-a inspirat, mi-a dat totul”
Vizibil mișcat, Hagi a vorbit despre relația specială pe care a avut-o cu „Il Luce”, antrenorul care i-a oferit debutul la națională în îndepărtatul an 1983. Dar ce a însemnat, până la urmă, Lucescu pentru cariera sa? Chiar „Regele” a oferit răspunsul.
„M-a dorit! E profesorul meu, omul care m-a inspirat în multe din lucrurile pe care le fac acum. El a avut curaj, a fost un om… curaj mai mare decât el nu cred că a avut nimeni. La 17 ani să iei un puști la echipa națională… El m-a inspirat, mi-a dat totul, mi-a dat încredere. Am învățat multe de la el și acum trebuie să le fac și eu. Norocul meu este că am avut profesori buni. Nu are cum să nu iasă ceva bun din toate astea. Avem obligația să facem lumea fericită”, a declarat Hagi.
Revenire pe bancă după 25 de ani
Iar aceasta nu este prima experiență a lui Gheorghe Hagi în fruntea „tricolorilor”.
S-ar putea să vă placă și:
O revenire după un sfert de secol.
Precedentul său mandat datează din 2001, o perioadă scurtă, dar intensă, în care România a ratat calificarea la Campionatul Mondial din 2002 după un baraj dramatic, pierdut în fața Sloveniei.
Un CV puternic ca antrenor
Dincolo de echipa națională, cariera de antrenor a lui Hagi este una bogată. A pregătit echipe precum Bursaspor, Galatasaray, Politehnica Timișoara și FCSB. Însă, proiectul său de suflet rămâne cel de la Constanța, unde, din 2014 până în 2025, a condus Viitorul, devenit ulterior Farul. Cu echipa de la malul mării a reușit performanțe notabile, câștigând două titluri de campion, o Cupă a României și o Supercupă.
Performanțe de legendă ca jucător
Și, hai să vedem, nu putem vorbi despre Hagi antrenorul fără să amintim de jucătorul fantastic care a fost. Cariera sa l-a purtat pe la cluburi uriașe: Farul (1982-1983), Sportul (1983-1987), Steaua (1987-1990), Real Madrid (1990-1992), Brescia (1992-1994), Barcelona (1994-1996) și Galatasaray (1996-2001). Pentru echipa națională a bifat 124 de meciuri și a marcat 35 de goluri.
Palmaresul său este copleșitor: campion al României cu Steaua (în 1987, 1988 și 1989), câștigător al Cupei României tot cu Steaua (1987, 1989) și golgheter al Diviziei A în 1985 și 1986. A cucerit Supercupa Europei atât cu Steaua (1987), cât și cu Galatasaray (2001), a fost de patru ori campion al Turciei și a câștigat Cupa UEFA cu echipa din Istanbul în anul 2000. Ca o dovadă a constanței sale la cel mai înalt nivel, a participat cu echipa națională la trei Campionate Mondiale (1990, 1994, 1998) și la trei Campionate Europene (1984, 1996, 2000).
