Ion Țiriac nu are de gând să iasă prea curând din lumina reflectoarelor, chiar dacă se apropie cu pași repezi de o vârstă venerabilă. Prezent la turneul său de suflet de la Madrid, miliardarul român a aruncat o adevărată bombă financiară și sportivă în fața fanilor. Omul de afaceri a dezvăluit ce propunere astronomică i-ar face actualului premier al Italiei, Giorgia Meloni, dacă ar putea să dea timpul înapoi.
Pariul colosal cu guvernul italian
Să fim serioși, puțini oameni din sportul mondial au curajul să gândească la o asemenea scară. Fostul mare jucător de tenis a ajuns la 86 de ani, dar mintea îi merge la fel de brici ca pe vremea când domina terenurile de zgură. Aflat în Spania pentru a urmări meciurile de la Madrid Mutua Open, turneu pe care l-a patronat timp de aproape 14 ani, românul a oferit un interviu spectaculos pe canalul de Youtube al competiției, dialogând deschis cu Feliciano Lopez.
Și fix aici a aruncat provocarea uriașă.
Dacă ar avea din nou tinerețea de partea lui, Țiriac ar fi gata să preia frâiele infrastructurii din Peninsulă printr-o investiție masivă, cerând sprijin direct de la vârful statului. Cifrele vehiculate sunt amețitoare pentru un om de rând, dar perfect calculate pentru un magnat obișnuit cu afacerile globale.
S-ar putea să vă placă și:
„Eu, dacă aș fi italian sau aș avea cu 50 de ani mai puțin, m-aș duce mâine la doamna Meloni, prim-ministrul, și i-aș spune-o: ‘Doamnă, am nevoie de un miliard și semnez acum, pe loc, că în opt ani ți-i dau înapoi’.”
V-ați imaginat vreodată cum ar arăta o astfel de negociere la nivel înalt?
Iar planul său nu se oprește la o simplă declarație de intenție aruncată în fața camerelor. Fostul tenismen știe exact pe ce ar cheltui acești bani și cum ar transforma complet fața sportului alb din capitala Italiei.
Roma antică are nevoie de o minune modernă
În prezent, Openul Italiei se desfășoară la faimosul Foro Italico. Vorbim despre un vast complex sportiv construit între anii 1928 și 1938, așezat pitoresc la poalele dealului Monte Mario din Roma. Ridicat la inițiativa lui Foro Mussolini pentru a găzdui Jocurile Olimpice din 1940 (ediție care a fost anulată din cauza războiului mondial), locul este o bijuterie istorică. Dar istoria nu mai vinde la fel de bine bilete VIP și drepturi de televizare în secolul vitezei.
Așa cum a relatat marți dimineață Prosport într-un material detaliat, actualele construcții au aproape 100 de ani vechime. Pentru standardele actuale din circuitul ATP și WTA, facilitățile sunt pur și simplu depășite fizic și moral.
Țiriac a pus punctul pe i fără nicio reținere, explicând exact ce ar construi cu acel miliard de euro cerut de la guvernul de la Roma.
„Aș face trei arene, de 20.000, de 15.000, de 10.000 de locuri, și alte 20 de terenuri în altă parte fiindcă Foro Italico este antic, nu se poate atinge”, a declarat Ion Țiriac.
Numai că vârsta nu iartă pe nimeni. Oricât de mult și-ar dori să revoluționeze tenisul italian, miliardarul recunoaște sincer că nu mai are energia de acum 50 de ani. A cedat deja o mare parte din proiectele care i-ar consuma timpul, preferând să rămână un observator fin și un invitat de onoare la marile meciuri.
Afacerea vieții și imperiul spaniol
Până la urmă, expertiza românului nu poate fi contestată de absolut nimeni. Când vorbește despre miliarde și megastructuri sportive, omul chiar știe ce spune (și a demonstrat-o deja cu vârf și îndesat pe piața iberică). A decis să cedeze licența turneului de la Madrid în urmă cu câțiva ani, deși fiica sa l-a rugat insistent să nu o facă. Suma încasată în urma tranzacției? Una colosală, de aproape 400 de milioane de euro.
Povestea nașterii acestui turneu este absolut fascinantă și arată exact modul în care gândește un lider. Totul a pornit de la o problemă de spațiu în Germania și o oportunitate uriașă speculată în Spania.
„Am fost la Hong Kong în 2000, ca să văd dacă pot muta Stuttgart-ul acolo, rămăsese prea mic. Eram atunci președintele Comitetului Olimpic Român, dar la Hong Kong nu era loc. Iar Spania îi avea pe Moya, Corretja, Ferrero, dar nu avea un turneu mare. Am venit la Madrid, primar era un mare domn, Alvarez de Manzano. Era o chestie logică, pe hârtie Parisul face un miliard pentru oraș după Roland Garros, cu hoteluri, turiști, iar Madrid, ce este madrid? Este Real Madrid de trei ori, apoi Atletico Madrid, fotbal, fotbal, fotbal, apoi baschet, handbal. Iar mie mi s-a părut potrivit ca loc, problema imensă era unde să se joace. Manzano s-a agățat cu dinții și în 6 luni s-a jucat, indoor”, a povestit omul de afaceri.
Astăzi, Țiriac privește circuitul dintr-o altă perspectivă, mult mai relaxată. Nu mai pariază miliarde pe arene noi, ci preferă să analizeze detaliile tactice din lojă, lăsând generațiile tinere să se lupte cu birocrația și șantierele gigantice.
