Inainte sa ridice deasupra capului Cupa Campionilor Europeni cu Steaua in 1986, Gabi Balint a batut mingea pe maidanele din judetul Bistrita-Nasaud. Fostul mare international roman si-a inceput drumul in fotbal la Hebe Sangeorz-Bai, o mica formatie dintr-o statiune balneo-climaterica aflata la poalele muntilor Rodnei. Acolo a debutat la seniori la doar 14 ani, inainte de a face pasul spre fotbalul mare.
Primul gol la seniori si fotbalul printre baligi
Astazi, arena din Sangeorz-Bai arata complet diferit. A fost inaugurata in primavara lui 2024, avand gazon artificial, o tribuna acoperita cu 500 de locuri si o tabela electronica de marcaj (un proiect de circa 3 milioane de euro derulat prin CNI). Dar in anii ’70, lucrurile stateau cu totul altfel pentru tanarul supranumit „Gaboaja”.
Intr-o intoarcere plina de nostalgie la origini, fostul atacant a rememorat exact acele vremuri. „Aici am început la 13 ani, pe un teren simplu, denivelat. Uneori mai avea și câte o balegă pe el, pentru că veneau vacile la păscut de multe ori chiar pe gazon. Sunt amintiri frumoase. Tata era antrenor. La 14 ani am fost promovat la echipa mare, cu care am și promovat în liga a treia. Apoi, am plecat la Luceafărul la 15 ani”, a povestit Gabi Balint.
Si totusi, cum era fotbalul in esaloanele inferioare la acea vreme? „Meciurile erau foarte dure, jucători rudimentari și, mai ales în deplasare, nu prea atingeam mingea de frică. Dar acasă eram zmeu. Jucam extremă dreapta”, a explicat fostul jucator de la Steaua si echipa nationala.
S-ar putea să vă placă și:
Pana la urma, fotbalul mic are farmecul lui.
Primul sau gol la seniori a venit rapid, chiar pe teren propriu. Balint isi aminteste perfect faza: „A venit o minge înaltă în careu, m-am cățărat pe un fundaș advers și am lovit-o cu capul cam de la un metru de poartă”. Conditiile de la stadion erau spartane, dar l-au ajutat sa creasca. „Nu aveam cabine, ne schimbam în sala morii, care era chiar lângă stadion, pe un braț al Someșului, dispărut acum. Făceam și baie acolo pe post de recuperare. Nu existau condiții deosebite, dar poate că a fost mai bine așa pentru mine, fiindcă am reușit să-mi perfecționez tehnica. Bine, n-am ajuns niciodată la nivelul lui Hagi sau Maradona, dar am compensat prin viteză”, a adaugat fostul varf.
Amenintarea din deplasare la Cluj
Asa cum se arata intr-un reportaj publicat recent de Gsp, amintirile lui Balint din ligile inferioare includ si momente in care adversarii incercau sa il intimideze fizic. Un episod antologic s-a petrecut la o partida in deplasare impotriva celor de la Dermata Cluj, in liga a treia.
„Jucam pe undeva pe la Cluj, pe un teren situat pe un deal. Cred că era Dermata, în liga a treia. Și, înainte să înceapă meciul, văzându-mă mai copil, mă întreabă un fundaș advers ce post joc. I-am zis că extremă dreaptă. Și-a dat seama că urma să fiu rivalul lui direct, fiindcă omul era apărător stânga”, a rememorat Balint scena.
Sa fie acesta momentul care l-a calit pentru marile batalii europene de mai tarziu? Cert e ca dialogul care a urmat este de-a dreptul savuros. Fostul castigator al Cupei Campionilor a reprodus exact vorbele adversarului: „Îmi zice, «Uite, vezi linia asta de aici, pe margine? Nu treci de ea! Ne-am înțeles? Dacă te prind în teren, ești terminat. Nu te mai întorci acasă!». Adică mi-a transmis clar să fiu cuminte, să nu-i fac probleme”.
Iar tactica de intimidare functiona destul de des. „Am avut o mulțime de dialoguri amenințătoare cu adversari răi, mai ales în deplasare, unde nu cred că am marcat vreun gol în Divizia C, cum se numea atunci. Mă vedeau așa mic, băgau frica-n mine și nu prea jucam”, a recunoscut sincer Gavril Balint.
Arbitrul lovit cu mingea in cap si scrisoarea providentiala
Dar pasiunea pentru fotbal a fost o mostenire de familie. Tatal sau si fratele acestuia (unchiul lui Gabi) au fost oamenii care au pus bazele echipei locale. „Tatăl meu și fratele lui geamăn au pus bazele echipei Hebe Sângeorz Băi, pe la mijlocul anilor ‘50. Formația a evoluat de obicei în liga a patra, județeană, unde e și în prezent. Doar de două-trei ori a urcat un eșalon mai sus. Dar, la un meci pentru promovare, a ieșit un scandal îngrozitor din cauza faptului că am fost furați de arbitri”, a povestit Balint.
Ce a urmat pe teren a fost un haos total. „Copil fiind, obișnuiam ca la finalul fiecărui meci să fug pe teren, să-l îmbrățișez pe tata, să-i simt transpirația, să schimbăm câteva pase. Atunci, s-a iscat însă o bătaie în toată regula, m-a tras afară din mulțime și m-a trimis înapoi la mama în tribună. Ei bine, în tot acel iureș, tata s-a enervat, i-a dat cu mingea în cap arbitrului și s-a ales cu doi ani de suspendare”, a explicat fostul atacant.
Numai ca tatal sau a gasit o portita neregulamentara pentru a juca in continuare, profitand de asemanarea cu fratele sau. „Obișnuia însă să mai joace la înțelegere cu fratele său geamăn, fiecare câte o repriză. Se și mirau adversarii cum naiba fundașul central din prima parte a ajuns extremă după pauză. Și tata a cerut la FRF după un an reducerea suspendării, să fie iertat”, a dezvaluit Balint.
Aici intervine o coincidenta absolut incredibila, care avea sa lege destinul familiei Balint de un nume urias din istoria clubului Steaua. Tatal sau a primit raspunsul oficial de la Federatie, prin care i se ridica suspendarea. „A primit acasă o scrisoare că i-au aprobat memoriul și poate reveni. Cine credeți că semnase? Nea Ion Alecsandrescu, omul care avea să fie președintele meu la Steaua. Fusese înainte secretar general la FRF, calitate în care a avut acea comunicare cu tata. I-a și povestit apoi întâmplarea lui Alecsandrescu în primii ani petrecuți de mine în Ghencea”, a incheiat Gabi Balint. Fostul fotbalist avea sa castige 5 titluri de campion al Romaniei, 3 Cupe, o Cupa a Campionilor si o Supercupa a Europei in tricoul ros-albastrilor.
