A murit Maria Scheip-Constantinescu, tripla campioană mondială de la Rapid, la 91 de ani

O stea a handbalului românesc s-a stins. Poate una dintre cele mai mari. Maria Scheip-Constantinescu, legendă a Rapidului și triplă campioană mondială, a încetat din viață la 91 de ani. Lasă în urmă o moștenire uriașă și un gol pe care nimeni nu-l mai poate umple.

Anunțul trist a venit luni, confirmat de Federația Română de Handbal printr-un mesaj postat online. Presa, citând Cancan, a preluat rapid informația: sportiva care a scris istorie pentru România a închis ochii pentru totdeauna. Lumea sportului o plânge. Gata. O pagină de aur s-a terminat.

„Miți”, o campioană mondială de 3 ori

Palmaresul? Copleșitor. Pur și simplu. „Miți”, așa cum o știa toată lumea, lasă în urmă performanțe care azi sună a SF. A câștigat trei titluri mondiale cu naționala României. Trei! În 1956, 1960 și 1962, victorii care au urcat România în elita handbalului, într-o epocă de glorie totală. Dar nu s-a oprit aici. A dominat și intern. A strâns cinci titluri de campioană cu Rapid București și încă unul cu Progresul Brașov, iar apogeul l-a atins în 1964, când a câștigat Cupa Campionilor Europeni, tot cu echipa giuleșteană.

De la Hălchiu la gloria absolută

Povestea ei nu a început pe marile arene, sub lumina reflectoarelor. Nicidecum. S-a născut în Hălchiu, lângă Brașov, într-o familie de sași. A fost al șaselea copil din nouă. O copilărie simplă, modestă, i-a format un caracter de oțel și o smerenie pe care nu a pierdut-o niciodată. Surprinzător sau nu, exact educația asta spartană, lipsită de luxul sportului modern, a fost motorul disciplinei și puterii de muncă care au dus-o în vârf. Drumul de la un sat oarecare din Transilvania până pe acoperișul lumii a fost lung, greu, dar l-a străbătut cu o determinare cum rar vezi.

Eleganța de pe teren și modestia din viața de zi cu zi

Cine a văzut-o jucând își amintește o apariție. Avea o eleganță rară pe teren, făcea spectacol la fiecare meci. Uimea prin tehnică, dar impresiona și prin caracterul arătat dincolo de semicercuri. Deși succesul a fost imens, ea a rămas mereu aceeași persoană modestă. Cu picioarele pe pământ. Dovada? Chiar felul în care voia să i se spună. „Miți mă strigă toată lumea de-o viață! La apelativul Maria nu prea răspund, nu sunt obișnuită”, a povestit ea într-un interviu, o mărturisire simplă, departe de faima medaliilor. Colege și adversare deopotrivă au iubit-o și au respectat-o.

A doua carieră: „Doamna profesoară”

Sfârșitul carierei nu a însemnat adio sport. Nici vorbă. După ce și-a pus ghetele în cui, Maria Scheip-Constantinescu s-a dedicat tinerelor generații. A devenit profesoară de educație fizică și a lucrat până în 1990 la Școala Sportivă nr. 3 și la Școala Generală nr. 184 din București. Acolo a modelat caractere, a sădit dragostea pentru mișcare și a dat mai departe pasiunea vieții ei. Statul român i-a recunoscut meritele abia în 2009. Atunci a primit Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa I. Cam târziu, poate, dar o recunoaștere esențială pentru o sportivă de talia ei.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista IoanaPaturile Murphy revin în locuințele mici. Cum îți transformă camera în birou și dormitor de oaspețiFinanciarulChris Rokos vrea să plece din Marea Britanie în Grecia. Bugetul britanic riscă să piardă 330 de milioane de lireNews24Locuințele nu se ieftinesc la final de an, estimează un consultant. Ce avantaje oferă dezvoltatorii în schimbGetPonyDacia lansează un Spring complet redesenat, mai mare și de 80 CP. Mihai Bordeanu spune că e produsă în EuropaBravonetAdi Sînă, sancționat după accidentul cu Vespa din București. Polițiștii au găsit scuterul fără ITP și RCALylaInfuziile regulate cu ketamină, o posibilă opțiune în depresia bipolară rezistentă. Ce se știe până acum