Curtea Supremă spaniolă a pus capăt definitiv unuia dintre cele mai mediatizate procese din fotbalul modern. Neymar și foștii conducători ai Barcelonei au fost achitați în apel pentru acuzațiile de corupție și fraudă legate de transferul brazilianului la clubul catalan în 2013.
Acuzațiile companiei DIS
Întregul dosar a pornit de la o plângere a companiei braziliene DIS. Aceasta deținea 40% din drepturile economice ale jucătorului încă de pe vremea când evolua la Santos, un procent pentru care plătise aproximativ 850.000 de euro. Firma a susținut că înțelegerile inițiale dintre club și jucător au fost aranjate în așa fel încât să îi diminueze câștigul final.
procesul a vizat acordul semnat între Barcelona și Neymar, care prevedea inițial un transfer în 2014, la finalul contractului cu Santos. Numai că gruparea spaniolă a decis să grăbească mutarea și l-a adus pe brazilian în 2013, achitând o sumă din care DIS și-a primit partea cuvenită.
Verdictul judecătorilor spanioli
Numai că instanța a respins toate acuzațiile.
Nu a existat nicio infracțiune.
Judecătorii au stabilit că decizia Barcelonei de a grăbi mutarea a fost una pur sportivă, menită să asigure transferul starului. E drept că s-a plătit o sumă, dar instanța a considerat că nu există probe privind o intenție frauduloasă sau o simulare contractuală.
Cheia cazului drepturile federative
V-ați întrebat vreodată care e diferența reală dintre drepturile economice și cele federative? Ei bine, hotărârea instanței face o distincție foarte clară între cele două. Și aici stă, de fapt, tot secretul.
Compania DIS deținea doar drepturi economice, nu și pe cele federative, care sunt esențiale pentru transferul unui fotbalist aflat sub contract. În total, DIS a încasat 6,84 milioane de euro, adică exact cota sa de 40% din suma de transfer de 16,1 milioane de euro plătită clubului Santos pentru drepturile federative ale lui Neymar.
O problemă pentru FIFA, nu pentru justiție
Iar instanța a mers și mai departe. A stabilit că negocierile cu jucători aflați sub contract nu intră în sfera penală. Acestea țin, mai degrabă, de regulamentele sportive ale forurilor internaționale (precum FIFA și UEFA), nu de codul penal.
Judecătorii au subliniat că o eventuală încălcare a unui contract nu reprezintă automat o infracțiune penală, iar în acest caz nu s-a putut proba existența unei intenții de a prejudicia compania DIS la momentul semnării acelor acorduri.
Lasă un comentariu