Trei perechi de jucători români și bosniaci evoluează în cluburi europene comune
Înaintea meciului dintre naționala României și selecționata Bosniei-Herțegovina din preliminariile Campionatului Mondial 2026, un detaliu interesant iese în evidență. Trei fotbaliști din ambele loturi sunt colegi la cluburile PSV Eindhoven, Eyupsor și Pafos FC. Această conexiune ar putea influența atmosfera partidei de la Zenica, unde miza calificării este extrem de importantă.
Povestea selecționerului Sergej Barbarez
Selecționerul Bosniei, Sergej Barbarez, are o poveste de viață unică. Născut în Mostar într-o familie mixtă, cu tată sârbi bosniaci și mamă jumătate croată, jumătate musulmană bosniacă, Barbarez simbolizează reconcilierea etnică într-o țară afectată de conflicte. Cariera sa de fotbalist s-a desfășurat în mare parte în Bundesliga, unde a activat timp de 16 ani la diverse echipe.
Barbarez a ajuns în Germania cu ajutorul unui unchi stabilit la Hannover, care l-a sprijinit să susțină probe pentru un club în 1992, în contextul izbucnirii războiului din Bosnia. A evoluat pe mai multe posturi ofensive și a marcat 17 goluri în 47 de meciuri pentru națională, fiind căpitan în ultima parte a carierei sale.
De la cariera de jucător la selecționer
După retragerea din activitate în 2008, Barbarez a avut aspirații de a antrena naționala Bosniei, dar nu a primit o șansă inițială din cauza lipsei de experiență. A obținut licența Pro în 2011 și, în aprilie 2024, a fost numit selecționer, devenind astfel al 21-lea antrenor din istoria echipei. Prima sa victorie în această postură a venit în martie 2024, în fața României.
De ce nu evoluează bosniecii în campionatul intern
Un aspect notabil al naționalei Bosniei este că niciun jucător din lotul actual nu joacă în campionatul intern. Liga Bosniei este considerată una dintre cele mai slabe din Europa. Cluburile tradiționale precum Zeljeznicar și FK Sarajevo nu mai au puterea de altădată. Cauzele sunt multiple: problemele economice, consecințele războiului și tensiunile etnice care persistă.
În perioada Iugoslaviei, echipele bosniace precum Velez Mostar erau aproape de nivelul celor din Belgrad sau Zagreb. Acum, doar câteva cluburi reușesc să atragă atenția. În ceea ce privește fotbalul românesc, doar doi jucători români au evoluat vreodată în campionatul Bosniei: Cristian Muscalu, la Slavija Sarajevo în sezonul 2008-2009 și Grigore Turda, recent transferat la CSU Craiova.
Deși fotbalul bosniac nu reușește să atragă jucători români, niciun fotbalist din campionatul intern nu a fost convocat pentru meciurile decisive cu România și Austria, o tendință observată în ultimii ani.
Bosniecii care au lăsat urme în Superliga României
Dacă românii nu sunt interesați de campionatul Bosniei, bosniacii s-au afirmat în Superliga României. De-a lungul timpului, 53 de fotbaliști bosniaci au jucat în primul eșalon românesc. Cel mai cunoscut este Elvir Koljic, atacant la Rapid din 2018, devenit un nume important în fotbalul românesc.
Bojan Golubovic deține recordul pentru cele mai multe meciuri și goluri în Superligă, cu 197 de partide și 55 de reușite. Alți jucători importanți sunt portarul Branko Grahovac, cu 181 de meciuri, și Petar Jovanovic, cu 120 de apariții.
Jucători bosniaci de referință în România
Adnan Guso (Pandurii), Nemanja Supic (Timișoara), Mateo Sušić și Stojan Vranjes (ambii la CFR Cluj) au fost selecționați la naționala Bosniei în perioada în care jucau în România. În prezent, opt fotbaliști bosniaci evoluează în Superliga: Kukic, Sadiku și Suta (Botoșani), Pașagić și Hadžić (Metaloglobus), Koljic (Rapid), Graovac (FCSB) și Lukic (U Cluj).
Ce urmează pentru România și Bosnia
Meciul de la Zenica reprezintă nu doar o confruntare pentru calificare, ci și o întâlnire cu povești personale și legături între jucători. Naționala României va disputa următorul meci cu San Marino, continuând astfel bătălia din Grupa H, care rămâne prioritară.
Indiferent de rezultat, este evident că fotbalul aduce în prim-plan povești la fel de interesante ca și jocul de pe teren, iar duelul dintre România și Bosnia va continua să fie un subiect de discuție în anii ce vor veni.
