Cristian Ponde, atacantul de 31 de ani considerat în adolescență „noul Cristiano Ronaldo”, a semnat în ianuarie un contract până în vară cu Unirea Slobozia. O decizie surprinzătoare, la prima vedere. Numai că, pentru jucătorul crescut 13 ani în Academia lui Sporting Lisabona, mutarea în Superliga este una de suflet, după ce o accidentare teribilă i-a frânt cariera la 19 ani, exact când era pe punctul de a exploda.
„Am ales cu sufletul să vin în România”
Plecat la 8 ani din Maramureș, Ponde a ales abia acum, la 31 de ani, să joace pentru prima dată în țara natală. Motivele sunt o combinație de curiozitate și încredere. „M-a motivat mult încrederea pe care am simțit-o din partea clubului cu ocazia discuțiilor legate de transfer. Am urmărit campionatul din România de-a lungul anilor, pe cât mi-a permis timpul, și știam că e o ligă competitivă, echilibrată. A fost la mijloc și curiozitatea de a juca în țara mea natală. Chiar țineam să am o experiență aici până la terminarea carierei”, dezvăluie atacantul.
Nu e prima dată când a fost ofertat de un club din România, însă acum a simțit că e momentul potrivit.
„Da. Am ales și cu sufletul. Era a doua oportunitate de a veni în România și acum m-am decis să fac pasul. A mai existat anul trecut o propunere de la Poli Iași, dar am simțit atunci că nu e momentul. Am preferat o altă ofertă din Portugalia. Știu că s-au scris lucruri în presă și despre Dinamo, dar cu mine n-a vorbit nimeni nimic”, a clarificat Ponde.
S-ar putea să vă placă și:
După primele săptămâni, Ponde consideră că Universitatea Craiova este principala favorită la titlu. „E o formație bine organizată, stă bine și fizic, și tactic. Nu prea am avut șanse în fața lor. Se vede că e un grup lucrat, cu destule detalii aduse din școala portugheză”.
Disputat de Sporting și Chelsea la 10 ani
Povestea lui Ponde a început în Algarve, unde s-a stabilit cu părinții la vârsta de 8 ani. A început fotbalul la Olhanense și, după doar un sezon, a fost remarcat de gigantul Sporting Lisabona. Avea doar 10 ani și o alegere uriașă de făcut. „Am avut de ales atunci între Sporting și Chelsea, dar inclusiv persoana care m-a remarcat m-a sfătuit să merg la Lisabona, nu la Londra. Oricum voiam Sporting, fiindcă de acolo au ieșit jucători fantastici și au cea mai bună bază de pregătire din Portugalia”.
Timp de 13 ani, a crescut în faimoasa academie care l-a dat lumii pe Cristiano Ronaldo. A fost coleg cu o generație de excepție.
„Să zicem așa: Joao Palhinha – acum la Tottenham, Daniel Podence – ex-Wolves, acum la Olympiakos, Andre Silva – Porto, Milan, Leipzig, Gelson Martins – fost la Atletico și Monaco, Rony Lopes – ex-Monaco și Sevilla. Cu toți acești băieți am crescut împreună”, își amintește Ponde.
Presiunea era imensă, dar constructivă. „Da, dar e o presiune pozitivă în sensul că e un mediu de creștere confortabil pentru un tânăr. Un mediu care-ți inspiră încredere, te motivează, știind că din acea Academie au plecat în lume mari fotbaliști, la cluburi imense”.
Coșmarul de la 19 ani i-a schimbat destinul
Exact când se pregătea să facă pasul spre prima echipă a lui Sporting, la 19 ani, a suferit o ruptură a ligamentelor încrucișate de la genunchiul drept. A urmat un an de pauză, iar cariera sa a luat-o pe un alt drum. V-ați gândit vreodată cum un singur moment poate schimba totul? Pentru Ponde, nu accidentarea în sine a fost problema, ci momentul în care s-a produs.
„Nefericit a fost timingul în sensul că accidentarea s-a petrecut în luna martie, când eram aproape de promovarea la prima echipă a lui Sporting, făcusem cu ei tot presezonul, iar cu naționala U19 urma Europeanul (vicecampioni) și, apoi, Mondialul U20 (sferturi de finală). Am ratat însă un an necesar cu recuperarea. Fotbalul nu te așteaptă. Am pierdut trenul, a fost greu să mai revin la forma inițială. Era un moment pe care, dacă-l speculam, cu siguranță aș fi jucat la un nivel foarte mare”.
Sentimentul dominant a fost frustrarea. „Simțeam că vreau să fiu prezent acolo, pe gazon, în vestiar, dar nu mai puteam. A fost foarte greu”.
Iar despre comparația cu starul portughez, e tranșant: „Nu m-am gândit niciodată serios la comparația prin care mi se spunea «micul Cristiano Ronaldo». Suntem complet diferiți, eu am alt stil, iar diferențele sunt semnificative”.
Legătura cu Maramureșul și naționala României
Deși a plecat de mic, Ponde și-a păstrat rădăcinile. E născut la Baia Mare, iar în familie se respectă tradițiile. „În casă se vorbește tot timpul românește! E adevărat că eu înțeleg mai bine decât vorbesc, dar mami și tati au impus această regulă. Asta mi-am impus și singur, o dorință naturală de a-mi păstra rădăcinile familiei”.
Abia așteaptă să revină în locurile natale, unde nu a mai fost din 2016.
Si totuși, a existat vreodată vreo discuție ca el să joace pentru România? E drept că la juniori a fost căpitan pentru Portugalia (a strâns 29 de meciuri și 11 goluri pentru naționalele U17-U19), dar un contact din partea FRF nu a existat. „Niciodată! N-am avut contacte cu nimeni, nici măcar la nivel de tatonare a unei asemenea posibilități. Mă simt în egală măsură român și portughez. Nu știu cum aș fi reacționat în fața unei astfel de variante de alegere”.
totusi, urmărește naționala și are favoriții săi. „Denis Man e un jucător de clasă, care poate influența orice partidă. Foarte bun, iar asta se vede și din ultimele lui evoluții la PSV! si, Radu Drăgușin e un fundaș vizibil. Pentru mine, România lui Lucescu poate arăta și la Istanbul că are potențial de Mondiale”.
Pe corp, poartă semne ale legăturii cu originile sale. Tatuajele spun o poveste personală. „Un semn al infinitului care are încorporate coordonatele geografice ale locului în care m-am născut. O cruce. Două aripi: mami și tati. Numele surorii mele și al bunicii. Sunt repere care mă motivează zilnic”.
