Când patinatoarea Amber Glenn intră pe gheață, ea execută o rutină grațioasă care se încheie cu o serie de piruete amețitoare. Peste 20 de rotații complete, un final dramatic pentru un program pregătit meticulos. Milioane de telespectatori se întreabă același lucru: cum reușește și, mai ales, de ce nu vomită pe gheață din cauza amețelii?
Răspunsul la ambele întrebări este surprinzător de simplu: antrenament. Mult, mult antrenament. Potrivit Sports.yahoo, capacitatea de a executa piruete la viteze incredibile și de a combate amețeala se dobândește printr-un proces complex de adaptare a creierului și a corpului.
Ce este, de fapt, amețeala?
Pentru a înțelege cum o combat patinatorii, trebuie mai întâi să știm ce o provoacă. Explicația vine de la Dr. Lindsay J. Agostinelli, profesor asistent de neurologie la Școala de Medicină Perelman a Universității din Pennsylvania. Ea a explicat mecanismul din spatele acestei senzații.
„Există multe cauze ale amețelii, dar din punct de vedere neurologic, ceea ce cred că este cel mai relevant aici, amețeala este cauzată de o disfuncție a sistemului vestibular”, a declarat Dr. Agostinelli. „Sistemul vestibular este un aparat din urechile noastre interne care detectează mișcarea și rotația capului, trimițând semnale creierului nostru pentru a ne roti apoi ochii, cu scopul de a menține echilibrul și de a preveni amețeala pe măsură ce ne mișcăm în spațiu.”
S-ar putea să vă placă și:
Metoda care nu funcționează la viteze mari
Patinatorii, la fel ca dansatorii, încep să se pregătească pentru piruete concentrându-se pe un singur punct fix în depărtare. În timpul rotației, își întorc rapid capul pentru a regăsi acel punct, ceea ce îi ajută să se stabilizeze și să evite amețeala. Această tehnică este cunoscută drept „spotting”.
Numai că metoda nu mai funcționează pe gheață, unde sportivii se rotesc de cinci sau șase ori pe secundă. La o asemenea viteză, fixarea unui punct devine imposibilă. Singura soluție, sugerează Dr. Agostinelli, este repetarea constantă, care practic anulează reacția normală a corpului la rotație.
Secretul stă în adaptarea creierului
Prin mii de ore de practică, sistemul vestibular al patinatorilor devine mai puțin sensibil. Creierul lor învață să ignore semnalele care în mod normal ar provoca o senzație puternică de amețeală și greață. Este un proces de obișnuință la nivel neurologic.
„Studiile de cercetare au arătat că patinatorii au, de fapt, un sistem vestibular mai puțin reactiv și, atunci când au fost expuși la o «simulare nauseogenică» care i-a rotit/învârtit, s-au simțit mai puțin rău de mișcare în comparație cu non-patinatorii”, spune Dr. Agostinelli. „Acesta este probabil un rezultat al antrenamentului lor, care le obișnuiește sistemele vestibulare.”
O luptă mentală care devine fizică
La început, fiecare patinator se luptă cu senzația de amețeală. Depășirea acestui prag este mai întâi o victorie mentală. Apoi, prin antrenament fizic intens, corpul se adaptează și procesul de desensibilizare se instalează permanent.
„Cred că antrenamentul inițial necesită tărie mentală pentru a lupta cu amețeala inevitabilă, dar capacitatea de a performa la viteze mari fără amețeală este în mod clar un rezultat al antrenamentului fizic și al procesului de desensibilizare”, a concluzionat medicul neurolog. Așadar, dacă vrei să ai echilibrul unui patinator, poți începe să te rotești. Dar cu grijă.
