Vestea decesului lui Mircea Lucescu l-a devastat pe Ladislau Boloni, fostul mare internațional român. Cel care i-a fost elev lui „Il Luce” la echipa națională, inclusiv la celebra victorie cu Italia, a fost inițial răpus de șoc. Cu vocea gâtuită, Boloni a transmis un mesaj scurt: „Iertați-mă, dar nu cred că este momentul, nu pot să vorbesc despre asta”.
„Am tot sperat să se întâmple un miracol”
După șocul inițial, fostul mijlocaș și-a deschis sufletul, într-o confesiune tulburătoare despre ultima sa conversație cu mentorul său. Cuvintele sale descriu perfect speranța și, ulterior, resemnarea din fața inevitabilului. Iar mărturisirea este una care lasă urme.
„Am tot sperat să se întâmple un miracol, ascultam știrile, mă uitam pe toate canalele din jumătate în jumătate de oră, doar o veni o veste mai bună. Nu pot…a fost un mare om. La ultima mea discuție cu el i-am spus să lase dracu fotbalul, că nu mai are nimic de dovedit, făcuse totul, reușise totul. Dar fotbalul l-a făcut să trăiască. Nu pot să spun că tot fotbalul l-a omorât, nu pot să spun asta”, a declarat Boloni.
Până la urmă, e o realitate cruntă. „A trăit neasteptat, a făcut ce-i plăcea, dar sunt momente când realitatea este amară. Viața nu e tot timpul roz, vin și momente ca acesta. Ar fi fost frumos să se bucure mai mult de bătrânețe, de pensie, liniștit, să nu mai treacă prin toate astea. Dar așa a fost să fie. Păcat. Transmit condoleanțe familiei!”, a încheiat fostul internațional.
S-ar putea să vă placă și:
O legătură cimentată de o victorie istorică
Relația dintre cei doi nu era una oarecare. Mircea Lucescu a fost cel care l-a adus pe Boloni înapoi la echipa națională, iar încrederea i-a fost răsplătită pe deplin. V-ați gândit vreodată cum ar fi arătat istoria fără acel meci?
În campania pentru Campionatul European din 1984, Boloni a fost eroul unei victorii memorabile împotriva Italiei, campioana mondială de la acea vreme. A fost unicul gol al partidei, un gol care a rămas în memoria tuturor suporterilor.
Un palmares cu 36 de trofee
Mircea Lucescu lasă în urmă o moștenire greu de egalat. E drept că mulți îl știu doar ca antrenor, dar cariera sa de jucător a fost și ea una de excepție, legată în mare parte de Dinamo București, club alături de care a câștigat 6 titluri de campion și o Cupă a României. A mai evoluat pentru Știința București și Corvinul Hunedoara.
Cifrele sunt, pe bune, amețitoare.
Numai ca antrenor a adunat nu mai puțin de 36 de trofee. A pregătit echipe de top (unele dintre ele, precum Brescia sau Inter, în campionate de top) și a scris istorie în special pe banca lui Șahtior Donețk. Palmaresul său include:
- Cupa UEFA
- Supercupa Europei
- 9 titluri de campion al Ucrainei
- 8 Cupe ale Ucrainei
- 7 Supercupe ale Ucrainei
- 2 titluri de campion al României
- 3 Cupe ale României
- 2 titluri de campion al Turciei
- Supercupa Rusiei
- Cupa Anglo-Italiană
Și lista echipelor pe care le-a condus este impresionantă: Corvinul, naționala României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev.
