Mihai Teja, fostul antrenor de la Metaloglobus, face o radiografie dură a fotbalului românesc, pornind de la un caz aproape incredibil. O echipă a promovat în Superligă deși, la propriu, nu are niciun suporter, iar conducerea nici măcar nu se aștepta la o asemenea performanță. Vorbim despre Metaloglobus, care a urcat pe prima scenă după o dublă de baraj cu Politehnica Iași, în timp ce Sepsi, cu un buget uriaș, retrograda.
Suporteri la Metaloglobus? Doar familiile!
Întrebat direct dacă Metaloglobus are vreun suporter, răspunsul lui Teja este tranșant și descrie o realitate tristă. „Nu, familiile jucătorilor… Nu, nu au, nu cred că au suporteri, doar cei apropiați care veneau la meciuri”, a spus tehnicianul. Nici măcar angajații clubului nu formau o galerie. „Da, da, da. Dar nu există, nu au niciun suporter”, a completat el.
Promovarea a fost o surpriză totală, chiar și pentru cei din club.
„Nici nu se așteptau la o promovare. Poate doar Zicu sau jucătorii, conducerea probabil nu s-a așteptat”, a dezvăluit Teja. E drept că situația e greu de gestionat în aceste condiții. „Nu este ușor cu un buget destul de mic”, a mai punctat antrenorul.
S-ar putea să vă placă și:
Infrastructura, o problemă fără sfârșit
Și dacă lipsa fanilor nu era de ajuns, condițiile de pregătire sunt și ele o poveste în sine. Metaloglobus juca meciurile la Clinceni, dar se antrena în Pantelimon. V-ați gândit vreodată cum e să fii fotbalist de primă ligă și să nu ai un teren de iarbă decent? Teja explică: „Pe un teren sintetic, nu puteam intra pe iarba de la Clinceni. Vara ne-am antrenat pe terenurile de antrenament de la Clinceni”.
Numai că nu e un caz izolat.
„Așa este. Și din păcate infrastructura este o problemă la majoritatea echipelor din Liga 1, Liga 2”, recunoaște antrenorul, subliniind o problemă sistemică. Practic, „nu poți să ai pretenții mari de la o echipă care n-are unde să antreneze”.
Teja: „Am și eu o problemă, am încercat să mă corectez”
Mihai Teja a vorbit deschis și despre despărțirile sale repetate de cluburi, recunoscând că are partea sa de vină. „Eu cred că și una și alta. Am și eu o problemă și am încercat tot timpul să remediez sau să încerc să nu mai fac lucrurile care probabil le-am făcut greșit. Să încerc să mă corectez”, a afirmat el.
Problemele, spune Teja, nu au apărut niciodată în relația cu jucătorii, ci la nivel de conducere. „Nu este ușor să lucrezi cu oamenii, mai ales cu conducerea clubului. Eu n-am avut niciodată nicio problemă cu niciun jucător. Nici ca antrenor secund, nici ca preparator fizic, nici ca antrenor principal, n-am avut nicio problemă”. Iar asta, din punctul său de vedere, e un lucru bun: „Nu știu ce să spun, eu din punctul meu de vedere e bine. Înseamnă că jucătorii m-au respectat și mi-au respectat munca pe care am făcut-o”.
Până la urmă, totul se rezumă la viziuni diferite. „Problemele au apărut v-am spus, atunci când am avut anumite discuții cu manageri ai clubului sau președinți de cluburi și erau alte idei”.
Lipsa de realism, boala fotbalului românesc
Tehnicianul consideră că a fost nedreptățit în anumite momente ale carierei. „La Voluntari puteam să mai rămân să-mi duc până la capăt mandatul, la fel și la Botoșani cred că începusem să reconstruim o echipă”, spune el. La Botoșani, de pildă, presiunea era imensă, deși contextul era complet schimbat. „M-am dus după Marius Croitoru când a avut acele performanțe, au jucat prin Europa, au vândut foarte mulți jucători, au fost și în play-off și se cerea același lucru, aceleași obiective. Dar s-a schimbat total echipa, lotul, au plecat foarte mulți jucători și era foarte greu să poți să faci din mers foarte repede, într-un timp foarte scurt”.
Această discrepanță între așteptări și realitate pare să fie boala grea a fotbalului nostru (inclusiv la echipa națională). „Noi nu suntem realiști cu ce vrem să producem. Vrem mai mult de la cineva, dar fără să a ne dă seama că nu dăm mai mult”, explică Teja.
„Nu suntem realiști la ce posibilități avem, pentru că dacă nu suntem realiști și facem iluzii, o să avem tot timpul deziluzii”.
