Artistul Tudor Chirilă, în vârstă de 51 de ani, a publicat un mesaj de suflet la adresa lui Mircea Lucescu, după anunțul decesului legendarului antrenor. Postarea sa a devenit rapid virală, strângând peste 22.000 de aprecieri, peste 1.000 de comentarii și 1.500 de distribuiri în doar primele 12 ore.
„O moarte fericită și învingătoare”
Tudor Chirilă, fiul celebrului jurnalist sportiv Ioan Chirilă, a deschis textul său cu o metaforă puternică despre fotbal. „Fotbalul nu este (doar) un joc, este o scenă. Pe scena asta se joacă meciul fără sfârșit, fenomenul contagios din tată în fiu, fularul, șapca, fanatismul, speranța. Jocul e simplu și are nevoie de un teren, patru pietre și o minge.”
Apoi, a atins direct subiectul dispariției lui Il Luce, descriind-o într-un mod neașteptat.
„Lucescu a murit practic în vestiar, o moarte fericită și, de fapt, învingătoare. Nu toată lumea are privilegiul ăsta, un drept pe care și l-a câștigat. Dreptul de a nu fi pensionar.”
Legătura specială cu Ioan Chirilă
Iar amintirile artistului sunt profund legate de admirația pe care tatăl său i-a purtat-o tehnicianului. Chirilă a povestit pe larg despre prietenia dintre cei doi, dezvăluind detalii mai puțin cunoscute publicului larg. „Scriu textul ăsta gândindu-mă mai ales la tata, care i-a dedicat o carte, „Lucescu și drogul său fotbalul”. Tot de la tata am auzit prima dată povestea asta că le făcea temele fraților săi ca să poată folosi singura lor pereche de teniși. Tata l-a admirat necondiționat. L-a apărat în momentul greu cu Irlanda de Nord când nu ne-am dus în Mexic. Și a făcut-o pentru puterea lui Lucescu de a-și depăși condiția. Pentru facultatea făcută pe bune. Pentru pasiunea aia împinsă la paroxism pentru fotbal. Pentru că învăța mereu.”
O lecție despre construcție
Dincolo de amintirile personale, Tudor Chirilă a extras esența moștenirii lăsate de Mircea Lucescu în fotbalul românesc și nu numai. E drept că mulți se opresc la trofee, dar artistul vede lucrurile puțin diferit. „Dacă e să ne gândim cu adevărat la ce rămâne important după un om ca Lucescu atunci e credința în construcție, în echipă și promovarea tinerilor. A făcut din echipe mici echipe mari, Corvinul fiind poate cea mai frumoasă etapă a lui, iar noi, dinamoviștii, vom trăi mereu în minte cu ratarea lui Răducioiu din celebrul meci cu Sampdoria. Vom vorbi mereu de acel Dinamo și vom accepta cu nostalgie ironiile rivalilor.”
A continuat cu o critică subtilă la adresa mentalității noastre ca popor.
„Suferința noastră ca popor e că nu învățăm la școală să lucrăm în echipă. Învățăm „să ne descurcăm”. Se vede de atâția ani și în fotbalul nostru. Se vede și în așteptările noastre de la eternul lider salvator, cel care ar trebui să le rezolve pe toate. Lucescu a reușit să construiască echipe. Cu bune și rele. Dar cu mentalitatea că e nevoie de timp, nu de hazard, ca să construiești.”
Pasiune până în minutul 90
Spre finalul mesajului său, Chirilă a abordat și criticile care i s-au adus lui Lucescu pentru că a continuat să antreneze până la 80 de ani. Numai că el transformă acest reproș într-o lecție de viață. „Un ultim gând. I s-a reproșat lui Lucescu că nu s-a retras la timp, că a acceptat să mai antreneze naționala la 80 de ani. Dar nu e asta cea mai frumoasă lecție pe care am putea s-o învățăm despre pasiune și muncă? Ce jucător își dorește să fie schimbat înainte de minutul 90? Mai ales când joacă ultimul să meci?”
Mesajul se încheie abrupt, dar cu un ecou puternic, amintind de o altă carte a tatălui său (scrisă după calificarea la Euro 1984, cu Lucescu pe bancă).
„Călătoria pe marile lui bulevarde s-a încheiat. Condoleanțe familiei.”
Lasă un comentariu