Petre Grigoraș, tehnicianul cu aproape 400 de meciuri pe banca tehnică în prima divizie, forțează acum promovarea în Liga 2 cu Cetatea Suceava. Ajuns la 61 de ani, antrenorul care a condus formidabila echipă a Pandurilor face o radiografie tăioasă a fotbalului românesc și oferă un verdict șocant: pentru a antrena în Liga 1, valoarea contează doar 20%, restul de 80% fiind reprezentat de relații.
„Sută la sută! Relațiile cântăresc mai mult”
După ce a pregătit echipe precum Farul, Oțelul sau Pandurii, Petre Grigoraș s-a resemnat cu ideea că nu va mai reveni în elita fotbalului românesc. E drept că, la început, a fost greu de digerat. „Au trecut atâția ani de când nu mai sunt în vizorul ligii întâi, încât m-am împăcat deja cu gândul ăsta. Vă spun sincer, nu mai am nicio speranță că voi mai fi căutat de vreo echipă din prima divizie”, mărturisește antrenorul.
Dar cum vine asta, ca un antrenor cu experiența sa să nu mai aibă loc? Întrebat dacă în Liga 1 există o rotație perpetuă a acelorași tehnicieni, Grigoraș a fost inițial diplomat. „Total împotriva acestei idei. A fost așa poate în urmă cu 10-20 de ani. Până la urmă, fiecare patron sau președinte culege informații și alege antrenorul pe care-l consideră potrivit. Nu pot să condamn alegerile pe care oamenii le consideră potrivite pentru cluburile lor.”
Numai că, întrebat direct cât de mult contează relațiile, răspunsul a venit scurt și fără echivoc: „80 la sută!”.
S-ar putea să vă placă și:
Iar confirmarea a venit imediat. „Sută la sută! Așa consider eu! Dar poate e o părere greșită și multă lume să nu fie de acord cu mine. Am avut o șansă mare la un anumit moment să fiu în prim plan. Poate n-am știut să gestionez situația, poate n-am făcut alegerile cele mai bune la nivel de cluburi.”
Marele regret și generația de la Pandurii
Grigoraș recunoaște că a comis erori care l-au costat scump, dar refuză să mai privească înapoi. „Am făcut multe greșeli, care m-au costat scump. Dar n-aș mai vrea să mă întorc în timp, pentru că nu mai pot schimba nimic. La revedere! S-a dus!”, spune el. Totuși, un regret iese la suprafață, poate cel mai mare al carierei sale: „Faptul că am plecat de la Pandurii în 2013, ducându-mă la Galați după niște iluzii și o serie de promisiuni neîndeplinite. Am lăsat la Tg. Jiu o echipă neasteptat de frumoasă și de acolo a pornit, probabil, toată alunecarea mea pe pantă.”
La Târgu Jiu a avut sub comandă o generație de excepție, cu jucători ca Chiricheș, Pintilii, Nistor sau Maxim. Despre Dan Nistor, care a depășit recent 500 de meciuri în Liga 1, își amintește perfect începuturile. „Când am ajuns la Tg. Jiu, în septembrie 2010, Nistor era cumva în afara lotului. Am purtat atunci o discuție cu el, a înțeles că seriozitatea e singura rețetă valabilă. Trăia sub o aură mai puțin potrivită fotbalului, dar, ușor-ușor, și-a dat seama ce are de făcut în mod corect. Dar, sincer, nu mă așteptam să doboare recordurile de meciuri. E meritul lui! Bravo!”
Chiricheș, Pintilii și o ușă închisă la Constanța
Doi dintre oamenii săi de bază de la Pandurii, Vlad Chiricheș și Mihai Pintilii, au ajuns la FCSB, dar au avut traiectorii diferite. Despre fundaș, Grigoraș are o opinie tranșantă. „E unul dintre jucătorii cei mai emblematici cu care am lucrat și chiar nu aș vrea să discut pe această temă. Dar vă spun atât: dacă eram în locul lui, nu mă întorceam niciodată la FCSB!”
În schimb, despre Pintilii, care a rezistat în angrenajul clubului patronat de Gigi Becali, spune că „el e poate și alt caracter. E făcut din alt aluat. Fiecare își așează viața cum dorește.”
Deși este un om al casei la Constanța, Grigoraș nu a fost niciodată contactat de Gică Hagi pentru un rol la Viitorul sau Farul. Asta în ciuda faptului că a jucat și a antrenat de multe ori vechiul Farul. „Sigur, poate aș fi vrut să fiu măcar întrebat la un moment dat: «Uite, n-ai vrea să te ocupi de grupa U15?». Am dat un exemplu. Asta în contextul în care s-au rulat acolo o mulțime de antrenori. Nu știu dacă aș fi acceptat, dar era un gest, un semn.”
Hagi la națională și surpriza din campionat
Petre Grigoraș crede că numirea lui Gică Hagi la echipa națională poate aduce un suflu nou, dar avertizează că e nevoie de timp. „Ce poate aduce Hagi? Un plus de vitalitate și de ambiție, o dorință extraordinară. A ținut și ține în continuare enorm la echipa națională”, consideră tehnicianul. Problema, însă, rămâne aceeași.
V-ați gândit vreodată la asta?
„Probabil că va umbla la ideile de joc, la principii, la mentalitate, să meargă pe o strategie unitară la toate loturile. Dar asta, ca să genereze rezultate, poate dura opt-zece ani. Are cineva răbdare în România să aștepte atâta timp la echipa națională?”, se întreabă retoric Grigoraș.
Cât despre lupta la titlu din acest sezon, miza sa este clară. „Craiova mi se pare cea mai articulată, cu un joc agresiv, complet. Nu-mi schimb părerea, deși mi-aș dori să câștige Universitatea Cluj.” De ce U Cluj? „Am jucat un sezon acolo, 1995-1996, m-am simțit foarte bine. M-aș bucura pentru suporteri, pentru club, pentru toată acea atmosferă de apreciere din jurul echipei.”
Întrebat ce nebunie ar face dacă ar promova cu Suceava, răspunsul său este neașteptat și arată prioritățile sale actuale. „M-aș bucura atât de mult încât m-aș urca în mașină și aș pleca repede acasă la familie. I-aș lăsa pe băieți să sărbătorească, pentru că ar merita. De-a lungul anilor, am pierdut prea multe momente plăcute din familie, așa că trebuie să recuperez.”
