Laurențiu Popescu, portarul de 29 de ani al Universității Craiova, a devenit eroul oltenilor în semifinala incandescentă cu Dinamo. A parat penalty-urile executate de Danny Armstrong și Georgi Milanov, trimițându-și echipa direct în finala Cupei României, programată pe 13 mai contra celor de la U Cluj. O performanță uriașă pentru un om care, până de curând, era a doua opțiune.
De la transfer ratat la titular de drept
Puțini își mai amintesc, dar în mercato de iarnă, la începutul lui 2026, Laurențiu Popescu a fost la un pas să plece din Bănie. Era dorit în spațiul ex-sovietic și discuțiile au fost avansate, numai că afacerea nu s-a mai perfectat în cele din urmă. Așa că „Popică” a rămas la Craiova, conștient că nu mai are mănușile de titular, după ce Pavlo Isenko (22 de ani) se impusese în primul 11.
Dar lucrurile s-au schimbat radical. Că așa e-n fotbal!
Ucraineanul s-a accidentat teribil și ar putea pierde tot restul anului. Iar ghinioanele nu s-au oprit aici, pentru că s-a rupt și Silviu Lung jr. Astfel, oltenii au rămas doar în Popescu, fiind nevoiți să-l transfere de urgență pe portughezul Joao Goncalves, liber de contract.
„Și-a așteptat rândul și n-a făcut nazuri”
Revenirea sa în prim-plan a fost una de vis. V-ați fi gândit că tocmai el va fi omul decisiv? Oficialii clubului nu par deloc surprinși de caracterul său, descriindu-l ca pe un profesionist desăvârșit. „Este un băiat neasteptat, prin felul lui de a fi. Și-a așteptat rândul și n-a făcut nazuri. Este un tip tăcut, liniștit, de echipă, de bun simț. Un copil crescut de noi, la Craiova, mult timp rezervă, împrumutat peste tot, și-a așteptat liniștit rândul”, au dezvăluit aceștia.
Cifrele îi confirmă forma bună.
În cele 16 meciuri adunate în acest sezon, Popescu nu a primit gol în 9 dintre ele, încasând în total doar 10 goluri. Prestațiile sale i-au adus și o cotă de piață de 1 milion de euro, dar și o convocare de urgență pentru barajul României cu Turcia, pierdut la Istanbul cu 0-1.
Mentorul din umbră, o legendă a Cupei
În spatele ascensiunii lui Popescu se află un personaj mai puțin vizibil publicului larg, dar esențial în club: antrenorul cu portarii Daniel Tudor, în vârstă de 51 de ani. Un om cu un profil similar, care a avut o influență pozitivă uriașă asupra lui Laurențiu.
Și Dani Tudor a stat, la vremea lui, în umbra altor portari la începutul anilor 2000. Dar când s-a apelat la el, a făcut minuni. Așa s-a întâmplat în 2003, când a fost MVP-ul finalei Cupei României dintre Dinamo și FC Național, câștigată de „câini” cu 1-0, meci în care „Tudorică” a avut parade fantastice.
Mai târziu, a scris istorie cu Unirea Urziceni, câștigând titlul în 2009 și ajungând în grupele Champions League. La Glasgow, în victoria istorică 4-1 cu Rangers, Daniel a fost titular pentru că Arlauskis se accidentase și, pe bune, a fost omul meciului. A parat un penalty și a făcut un joc extraordinar.
Un CV solid și aprecierea oltenilor
Daniel Tudor (posesor al licenței A UEFA) este de mai mulți ani la Universitatea Craiova, fiind extrem de apreciat de Mihai Rotaru și de ceilalți oficiali. A fost păstrat la club chiar și în mandatul lui Mirel Rădoi, care venise cu propriul său colaborator. A colaborat ani la rând cu Dan Petrescu, la CFR Cluj și apoi în Rusia, la echipe precum Kuban, FK Krasnodar, Terek Groznîi, Arsenal Tula, Spartak Moscova și Torpedo Moscova. A mai activat la Riga, Al-Ittihad, dar și la Dinamo, înainte de a ajunge în Bănie în 2022.
Ca o dovadă a valorii sale, pe vremea când evolua pentru Videoton, Tudor a fost îmbiat de maghiari să ia cetățenia pentru a fi chemat la prima reprezentativă a Ungariei.