Cristi Chivu a dat lovitura în fotbalul italian, reușind să câștige titlul cu Inter la categoria sa de vârstă cu nu mai puțin de 3 etape înainte de final. Performanța formidabilă a tehnicianului de 45 de ani i-a scos din redacții pe jurnaliștii italieni, care au luat primul avion spre România pentru a vedea exact de unde a plecat campionul. Au ajuns direct în Valea Domanului, la Reșița, un loc încărcat de istorie și emoție pură.
Copilaria dura si umbrele comunismului
Numai că italienii nu s-au așteptat la ce aveau să găsească într-un oraș cu 60.000 de locuitori, așezat între munții din centrul-vestul României. Așa cum relatează pe larg Gsp într-un reportaj emoționant publicat recent, jurnaliștii au luat la pas străzile pentru a înțelege spiritul locului și rădăcinile românului. Misiunea lor a fost clară încă de la început: „Am fost în România pentru a descoperi originile antrenorului de la Inter. De la hat-trick-ul marcat cu mâna ruptă, la penalty-ul transformat după moartea tatălui său, care i-a fost și antrenor și al cărui nume îl poartă astăzi stadionul”.
V-ați gândit vreodată cum arată istoria noastră recentă prin ochii unor străini? Ei bine, oaspeții din Peninsulă au remarcat rapid urmele lăsate de comunism pe malul râului Bârzava: case dărăpănate, blocurile sovietice și un funicular ruginit. Ghidul lor, un suporter reșițean de 30 de ani pe nume Alex Horvath, le-a explicat contextul în care puștiul Cristi bătea mingea în curtea Școlii Gimnaziale Nr. 8. „Regimul a fost dur”, a subliniat tânărul. Apoi a adăugat detalii care i-au cutremurat pe italieni. „Bunica mea punea fire de iarbă în supă ca să-i dea mamei să mănânce. Bunicul a încercat să fugă înotând peste Dunăre. Iar la televizor se difuzau doar discursuri ale lui Ceaușescu”.
Promisiunea facuta pe patul de moarte
Dar până la urmă, fotbalul a fost salvarea și modul de supraviețuire. Oamenii locului i-au primit pe vizitatori cu brațele deschise, oferindu-le o lecție de istorie orală. „Piața largă și aerisită din Reșița este ca un coș de răchită în care se împletesc șoapte și legende. Își întinde mâna către puținii străini care trec pe aici, învăluindu-i cu blândețe și un profund simț al ospitalității. Bătrânii locului, foști muncitori în fabricile care au crescut cu urechile ciulite și gura închisă în anii întunecați ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, scot din buzunare fotografii decolorate în care se zăresc tricouri roșu-închis. «Vedeți? Aceștia sunt Mircea și Cristian, fiul său, cu câteva luni înainte de moartea tatălui».”
La doar 17 ani, viața viitorului căpitan al naționalei s-a schimbat iremediabil. Pe 1 aprilie 1998, legendarul Mircea Chivu s-a stins din viață la doar 44 de ani. La înmormântare au participat mii de oameni, iar martorii le-au povestit italienilor că „unii s-au urcat chiar și pe clădirile în construcție pentru a-și putea lua rămas bun”. Cu o zi înainte de a marca primul său gol ca profesionist, puștiul de atunci i-a jurat părintelui său: „Voi deveni fotbalist și voi avea grijă de familia noastră”.
Hat-trick cu mana rupta si un meci de neuitat
Și chiar s-a ținut de cuvânt! Astăzi, stadionul echipei CSM Reșița (formație de liga a doua care poartă culorile roșu și negru) îi poartă numele. La intrarea în tunel tronează un bust de marmură cu mustața inconfundabilă a tatălui, inaugurat în 2010. Mama actualului antrenor, doamna Mariana (care locuiește între Reșița și Timișoara, dar era în Spania în timpul vizitei), le-a transmis jurnaliștilor că e „mândră și emoționată de parcursul lui Cristi”.
Cifrele și amintirile vorbesc de la sine.
Despre ambiția fundașului circulă povești fabuloase. „Odată și-a rupt mâna, dar a intrat pe teren și a marcat un hat-trick”, au aflat jurnaliștii. Relația cu tatăl său era una extrem de strictă, bazată pe disciplină militară. Alex Horvath a scos la iveală un episod genial: „Tatăl său era atât de sever încât îl făcea să se întoarcă acasă cu tramvaiul de la antrenamente. Culmea este că, pe atunci, el era antrenorul. Nu mergeau niciodată împreună”.
Leontin Doană, actualul antrenor al Reșiței și fost coleg cu Chivu, a rememorat meciul nebun jucat la 24 de ore după decesul lui Mircea. „Tatăl său ne-a spus să intrăm pe teren și să câștigăm pentru el. Și i-a cerut același lucru și fiului său. A doua zi, am învins acasă Ceahlăul Piatra Neamț cu 5-1. Cristian a marcat din penalty și a ridicat brațele spre cer, în lacrimi, prăbușindu-se la pământ, acoperit de noi toți. Stadionul i-a scandat numele”.
Secretul noptilor de la Resita
Iar dacă vă întrebați cum era puștiul care avea să cucerească Europa, Valentin Ciucur, team managerul, l-a descris perfect: „respectuos, foarte timid și tăcut”. Să fim serioși, puțini jucători ar fi rezistat tentațiilor de atunci. Președintele clubului, Cristian Bobar, a confirmat mentalitatea de fier a românului, care a donat și un teren sintetic orașului acum un deceniu. „Avea oferte de la mai multe cluburi: Ajax, din Arabia Saudită, Dinamo și Rapid București, dar le-a refuzat pe toate. Visa doar Serie A”.
Dincolo de trofee, există o latură profund intimă care i-a lăsat fără cuvinte pe italieni. Oamenii din oraș știu un detaliu tulburător despre vizitele actualului tehnician interist. Bobar a dat cărțile pe față: „Am auzit că, din când în când, Cristi se întoarce pe furiș la Reșița, lasă o floare la mormântul tatălui său și apoi pleacă. Doar ei doi, în liniște. Nimeni nu l-a văzut vreodată, dar aici cu toții credem că așa se întâmplă”. E o imagine invizibilă pentru camere, pentru că, așa cum spune un alt localnic obosit de greutățile tranziției: „Nu există fotografii, nici filmări, nimic. El trăiește în amintirile celor care l-au văzut în viață”.



