Pe 16 aprilie 1983, naționala României scria istorie pe un stadion „23 August” arhiplin. Peste 80.000 de spectatori au văzut cum echipa pregătită de Mircea Lucescu învingea Italia, campioana mondială en-titre, cu 1-0, într-un meci cheie pentru calificarea la Euro ’84. Un succes răsunător, obținut împotriva unei echipe care cu doar câteva luni înainte îngenunchease Brazilia, Argentina și Germania Federală.
O atmosferă de vis pe „23 August”
Miza era uriașă. Pentru peninsulari, meciul de la București era ultima carte jucată pentru calificare, un eșec compromițându-le aproape definitiv șansele. În tribune, cei peste 80.000 de suporteri au creat o atmosferă incendiară, completată de un show pirotehnic arhaic, cu torțe confecționate din ziare. Iar Mircea Lucescu seta tonul încă dinaintea partidei, cu o declarație fermă publicată pe prima pagină a ziarului „Sportul”: „Vom arunca în luptă toate forțele pentru a pune în aplicare tot ce știm”.
Jocul psihologic al lui Il Luce
Dar dincolo de tactică, succesul a avut și o componentă psihologică masivă, orchestrată de selecționer. Lucescu a povestit cum l-a demistificat pe adversar în ochii propriilor jucători, după o întâlnire cu selecționerul italian Enzo Bearzot. Pe bune, cum să nu prinzi curaj după o astfel de poveste?
„Am jucat cu Suedia, am câștigat cu 2-0. După meci, la care a fost prezent și Bearzot, a urmat o seară specială. Nea Ion Chirilă și Mache Ionescu l-au invitat pe Bearzot la o bere, pe terasa de la Lido. M-am purtat frumos cu el, l-am invitat și acasă, i-am oferit o pipă, era pasionat de așa ceva. Ulterior, m-a invitat și el la Roma, la primul meci al Italiei după câștigarea Campionatului Mondial din 1982. Jucau împotriva Elveției și, surprinzător, au pierdut cu 1-0. După meci, m-a invitat la masa oficială. Am stat lângă Bearzot, iar în fața noastră era Dino Zoff. Discutau despre ce nu a mers, despre jucători, despre joc, despre echipă. Eu ascultam tot cu foarte mare atenție. Voiam să mă întorc acasă și să le spun băieților noștri: «Uite, sunt campioni mondiali, dar sunt oameni normali, modești»”, a relatat „Il Luce”.
S-ar putea să vă placă și:
Balaci l-a umilit pe Gentile
Planul tactic al lui Lucescu a orbitat în jurul lui Ilie Balaci. Iar „Minunea Blondă” a făcut un meci de neuitat, ridiculizându-l pe Claudio Gentile, fundașul care la Mondialul din ’82 îl anihilase pe Diego Maradona. Balaci a câștigat toate cele cinci dueluri directe cu apărătorul italian, având un procentaj total al duelurilor câștigate de 78%, cel mai mare din echipă.
Și planul a funcționat perfect.
În minutul 24, tot Balaci a fost la originea golului. Dintr-o lovitură liberă, i-a pasat șiret lui Laszlo Boloni, care l-a învins pe legendarul Dino Zoff cu o „torpilă” de la distanță.
O victorie prevestită
V-ați fi gândit vreodată că un antrenor poate anticipa faza golului decisiv? Se pare că Lucescu (pe atunci un tânăr selecționer) a făcut exact asta, demonstrând o cunoaștere incredibilă a adversarului și a propriilor atuuri.
„Îmi amintesc și conferința de presă dinaintea meciului. Atunci am spus: «Acest meci poate fi câștigat printr-o lovitură liberă». A fost declarația mea, pentru că știam foarte bine și care sunt punctele noastre forte, și unde sunt vulnerabili ei. Cunoșteam exact unde putem ajunge și ce trebuie să facem pentru a reuși”, a mărturisit antrenorul.
„A fost o adevărată capodoperă”
Pentru Mircea Lucescu, acel meci a reprezentat un moment de referință, o încununare a muncii sale și un punct de cotitură în carieră. El însuși l-a descris în termeni superlativi.
„A fost cel mai important meci. A fost, poate, pentru prima dată când România învingea o campioană mondială, și nu orice campioană, ci Italia. Meciul cu Italia a fost o adevărată capodoperă: pregătit în cel mai mic detaliu: lotul, atmosfera, stadionul plin, așteptările oamenilor. Totul a fost construit în jurul acelui moment.”
Victoria a fost decisivă. La finalul preliminariilor, „tricolorii” au încheiat grupa pe primul loc, cu 12 puncte, urmați de Suedia (11 puncte), Cehoslovacia (10), Italia (5) și Cipru (2). La turneul final, desfășurat într-un format restrâns cu doar opt echipe, România a obținut un singur punct, 1-1 cu Spania, și a pierdut cu Germania de Vest și Portugalia, ratând calificarea din grupă.
