Dominique Klein, fiica regretatului Michael Klein, a transmis o scrisoare emoționantă în memoria lui Mircea Lucescu, la scurt timp după decesul acestuia. Mesajul ei, pe care l-a descris drept „un omagiu adresat omului Mircea Lucescu”, dezvăluie o latură mai puțin cunoscută a legendarului antrenor, una marcată de generozitate și sprijin necondiționat.
„O figură esențială, una paternă”
„Scriu aceste rânduri cu durere în suflet și cu un profund respect pentru cine a fost Mircea Lucescu. Dispariția lui este o pierdere uriașă care cu siguranță induce nenumărați oameni într-o stare de șoc”, își începe Dominique scrisoarea. Ea îl descrie pe Lucescu drept o prezență definitorie în viața familiei sale. Și, pe bune, cum ar fi putut fi altfel?
Legătura dintre antrenor și Mișa Klein, care a jucat la 4 echipe în carieră (Corvinul Hunedoara, Aurul Brad, Dinamo București și Bayer Uerdingen), a fost una cu totul specială. „A fost mentorul tatălui meu. Omul care l-a făcut cel mai tânăr căpitan de la vârsta la 19 ani și l-a păstrat în această poziție timp de un deceniu, atât la Corvinul, cât și mai târziu la Dinamo București”.
Destinele lor au fost de nedespărțit.
S-ar putea să vă placă și:
Iar Dominique subliniază că tatăl ei nu a fost un caz singular. „Michael Klein a fost unul din „copiii lui Lucescu”. A avut mulți „copii”, în multiple locuri ale lumii pe parcursul carierei sale spectaculoase. Devine tot mai clar că toți acești „copii” l-au considerat o figură esențială, una paternă, din povestea lor”. Un gest personal întărește această imagine: „Pe mama a însoțit-o personal într-o urgență la spital, așteptând-o acolo cât a fost necesar, în timp ce tatăl meu era la Campionatul Mondial din Italia”.
Căpitanul lui Lucescu
Povestea acestei relații a fost imortalizată într-o carte, iar inițiativa i-a aparținut chiar lui Dominique. Totul a pornit de la o temă primită la Facultatea de Film din München: „Der Verein um die Ecke – „Clubul de după colț””. Atunci, în 2014, a deschis o pagină de Facebook pentru a aduna povești despre perioada de glorie a Corvinului.
Așa a ajuns la ea cronicarul sportiv Nicolae Stanciu, care avea de 12 ani un manuscris în sertar: „Klein, Căpitanul lui Lucescu. Cronici sentimentale”. Dominique a inițiat o strângere de fonduri pentru publicarea cărții, iar Mircea Lucescu s-a numărat printre susținători. Cartea a fost lansată pe 1 februarie 2015.
Din scrierile lui Stanciu, fiica fotbalistului care a strâns 89 de selecții și 5 goluri la națională a reținut felul în care tatăl ei îl descria pe antrenor în perioada calificării la EURO ’84: „Toate, ca rezultat al pedagogiei, profesionalismului și tactului antrenorului nostru, Mircea Lucescu…”. Dominique adaugă: „În aceste cuvinte se află, cred, esența legăturii lor: profesionalismul”.
Gestul discret care i-a schimbat destinul
Dar legătura dintre Dominique și Mircea Lucescu nu s-a oprit la amintirile despre tatăl ei. A devenit una personală, directă, într-un moment cheie din viața ei. „Despre performanța de a fi admisă în clasa de Film Documentar la Facultatea de Film din München, împreună cu doar nouă alți tineri, i-am povestit mândră domului Lucescu în aceeași vară”, povestește ea.
Atunci i-a mărturisit că nu știa cum se va descurca financiar într-un oraș atât de scump. Reacția lui Il Luce a fost imediată. „Fără ezitare, mi-a oferit o bursă pentru început de drum. A făcut-o discret și firesc, fără să transforme gestul într-un merit public. Discreția și modestia lui m-au făcut să îl respect și mai mult”.
Impactul a fost uriaș. „Încrederea lui în potențialul meu mi-a dat o forță uriașă. Așa îmi imaginam că trebuie să se fi simțit și tata, susținut de încurajarea lui. Cu încrederea primită am realizat cel mai bun film al anului în primul an de facultate, iar acel film studențesc a ajuns la multe festivaluri importante, inclusiv la Cannes”.
Ultimul mesaj de la Il Luce
Anul trecut, în iulie 2025, de ziua de naștere a antrenorului, Dominique i-a scris pentru a-i mulțumi din nou pentru ajutorul acordat cu ani în urmă. Răspunsul primit avea să fie ultimul schimb de mesaje dintre ei.
„Și eu te îmbrățișez afectuos și mă bucur că am putut să-ți fiu de folos. Tatălui tău îi păstrez o amintire călduroasă și un mare respect. A fost senzațional ca sportiv și ca om! Să ne vedem cu bine! Mircea Lucescu”.
Scrisoarea se încheie cu o notă plină de speranță și prețuire. „Din păcate, nu ne-am mai văzut, dar sper că el și tata se reîntâlnesc acum în lumea de dincolo. Cu infinită prețuire, Dominique Michaela Klein”.
