Laurențiu Reghecampf (50 de ani), antrenor la Al-Hilal Omdurman din august 2025, trece prin cea mai neobișnuită experiență a carierei sale. Forțat de războiul civil care macină Sudanul de 4 ani, tehnicianul își conduce echipa exclusiv în deplasare, dar nu exclude o revenire în fotbalul românesc, având în minte o singură destinație precisă.
O provocare unică
Aflat în Sudan, Reghecampf se confruntă cu o situație pe care puțini antrenori o întâlnesc vreodată. Echipa sa, Al-Hilal Omdurman, nu poate juca meciurile de acasă în propria țară din cauza conflictului militar. Cum vine asta, mai exact? Totul se desfășoară în deplasare.
„Experiența este total diferită față de tot ce am trăit până acum. Ineditul vine dintr-o situație pe care nu am întâlnit-o nicăieri altundeva: nu poți juca și nici antrena efectiv în Sudan din cauza problemelor interne din țară. Asta înseamnă că echipa se află permanent în altă țară, jucăm toate meciurile în deplasare”, a explicat tehnicianul.
Practic, pentru clubul său nu există un teren propriu. „Este o provocare logistică și psihologică pe care nicio carte de antrenorat nu o pregătește”, a completat Reghecampf.
S-ar putea să vă placă și:
Jucători profesioniști și o decizie cheie
Iar dacă la prima vedere condițiile par imposibile, antrenorul român a fost surprins plăcut de calitatea și mentalitatea jucătorilor sudanezi. Lotul pe care îl pregătește are peste 16 fotbaliști care evoluează pentru echipa națională a Sudanului.
„M-a surprins în mod plăcut. Sunt oameni pașnici, muncitori, cu o dorință autentică de a progresa. Nu am întâmpinat nicio problemă de atitudine sau disciplină de când am preluat echipa. Toți profesioniști adevărați, cu o mentalitate serioasă față de meseria lor”, a mărturisit acesta.
Numai că adevărata provocare a fost cea umană. Echipa evoluează în prezent în campionatul din Rwanda, iar la venirea sa, Reghecampf a găsit jucătorii cantonați într-un hotel. A simțit că trebuie să schimbe ceva. „Este o situație cu totul aparte. Echipa se află de doi ani în afara Sudanului, iar când am preluat-o, jucătorii locuiau practic cantonați într-un hotel, zi de zi, lună de lună. Am considerat că acest lucru nu era sustenabil nici sportiv, nici uman”, a povestit antrenorul. Pe bune, cine ar putea da randament așa? Soluția a venit rapid: „Împreună cu conducerea clubului, am reușit să facem o schimbare importantă: jucătorii locuiesc acum în apartamente proprii în Rwanda și au posibilitatea să își aducă familiile alături. A fost o decizie care a transformat complet atmosfera din echipă”.
Buget de top pentru Superliga
V-ați gândit vreodată cât costă o asemenea operațiune, cu o echipă întreagă (lotul are 44 de jucători, incluzând și echipa a doua) relocată permanent în altă țară? Reghecampf nu oferă o cifră exactă, dar face o comparație directă cu fotbalul nostru.
„Nu știu o cifră exactă, dar dacă ne gândim că echipa este deplasată tot anul în altă țară, că avem un lot de 44 de jucători, incluzând și echipa a doua, formată din tineri sudanezi care evoluează la echipele naționale, costurile sunt considerabile. Cred că bugetul este comparabil sau chiar superior față de echipele din top-ul Superligii României”, a dezvăluit el.
O singură variantă pentru România
Dar dincolo de aventura africană, fanii din România se întreabă dacă „Reghe” se va întoarce curând acasă. Răspunsul său lasă loc de interpretări, dar indică o singură direcție clară, fără a numi echipa.
„Există o singură echipă în România unde m-aș vedea antrenând și unde aș simți cu adevărat că sunt împlinit. Altundeva, dacă s-ar întâmpla, ar fi ceva forțat, iar eu nu lucrez bine forțat”.
Laurențiu Reghecampf și-a început cariera de antrenor în 2009, la FC Snagov, pe care a pregătit-o în trei rânduri. De-a lungul anilor, a mai antrenat echipe precum Gloria Bistrița, FCU Craiova, Concordia Chiajna, FCSB (în două mandate), Al-Hilal, Litex Lovech, Al-Wahda, Al-Wasl, Al-Ahli, Universitatea Craiova (si, în două mandate), Neftchi Baku, Al-Tai și Esperance Tunis, înainte de a ajunge la Al-Hilal Omdurman.
