Universitatea Craiova s-a calificat în finala Cupei României după ce a învins-o pe Dinamo cu 5-2 la loviturile de departajare. Meciul de pe Arena Națională a fost, în mare parte, unul de uitat, decis mai degrabă de frica de a nu greși decât de dorința de a câștiga. Oltenii au avut nervii mai tari la 11 metri și vor juca pentru trofeu.
Un meci decis la 11 metri
Prima ocazie serioasă a partidei a venit abia în minutul 67, la o lovitură de cap a lui Stoinov. Atât de puțin s-a jucat. Până în prelungiri, alte șanse majore pur și simplu nu au mai existat. Parcă oamenii în roșu au vorbit de la vestiare cu ceilalți în albastru să existe prelungiri și lovituri de departajare. Cum altfel să explici lipsa de vlagă? O fi avut dreptate și Dobre de la Rapid, „puşcăriile de mingi” din Cupă distrug fotbalul!
Prima repriză a fost salvată, e drept, de cadrele spectaculoase captate de dronă cu un București adormit. Pe teren, Craiova a numărat prea multe atacuri pe care nu le-a finalizat, în timp ce Dinamo s-a mulțumit doar să închidă uși. La loviturile de departajare, oaspeții s-au impus, confirmând parcă spusele lui Raul Rusescu: nu e loterie, ci pur și simplu executanții mai buni câștigă.
Frica, personajul principal
Dar frica nu a fost doar pe teren, ci și pe bancă. Dinamo și-a aglomerat defensiva cu încă un fundaș central după pauză, Kopic recunoscând practic că echipa sa este inferioară pe hârtie. Numai că nici oltenii nu au avut curajul să-i sfâșie pe dinamoviști, așteptând mai degrabă ca aceștia să pice singuri.
S-ar putea să vă placă și:
„Răspunsul lui Coelho ne-a trântit în fotolii, portughezul a schimbat cu frică, vârf pe vârf, Assad în locul lui Nsimba.”
Jocul Craiovei a generat zgomot, volum, nu muzică.
Pe când Dinamo nici nu s-a obosit să dea drumul la casetofon. Pe bune, e dezarmant că două echipe de play-off au dezvoltat o asemenea alergie la presing.
Jucători sub lupă, de la agasant la absent
Au fost și câteva puncte de atracție individuale. Danny Armstrong își provoacă frecvent adversarii, îi lovește, îi calcă, îi pălmuiește. E genul de fotbalist urât de oponenți, pe care vrei să-l ai în echipa ta. „Picioarele scoțianului nu sunt extraordinare, el are însă o calitate evidentă: ca orice britanic autentic, centrează cum trebuie”, notează specialiștii.
Gică Hagi, prezent în lojă (în prima sa apariție ca selecționer), a avut și el ce urmări: Adi Rus și Screciu pentru prezent, dar și mostre din ce pot deveni tinerii David Matei și Matteo Duțu. În schimb, alții au dezamăgit crunt. Nu e sfârșitul lumii să prinzi o zi proastă, dar „să chiulești de la meci cum a făcut Cîrjan e intolerabil pentru un număr 10 de 23 de ani”. Nsimba și Cicâldău i-au făcut concurență la capitolul evoluții șterse.
Iar George Pușcaș, care nu a mai jucat 90 de minute din februarie 2025, nu merită judecat acum. El va fi un jucător blamabil abia după cantonamentul din vară.
Antrenorii străini, rețeta pentru granzi?
Și totuși, dincolo de meciul în sine, se conturează o tendință clară. Craiova are un tehnician străin, fie el și fricos, și trage la event. Pe Dinamo a făcut-o să conteze din nou un alt antrenor din afara țării. FCSB nici nu mai vrea să audă de profesorii autohtoni.
Mesajul pare destul de direct și tranșant. „Când 3 granzi îți spun că nu mai ai profesioniști, desființează-ți școala! Sau apucă-te de ea.”
