Magnatul român Ion Țiriac a deschis recent cutia cu amintiri din perioada sa glorioasă de antrenorat și a scos la lumină detalii absolut fascinante despre un jucător care a marcat istoria sportului. Este vorba despre Guillermo Vilas, ajuns acum la vârsta de 73 de ani.
Sud-americanul este considerat de miliardarul român drept cel mai bun tenismen pe care l-a pregătit vreodată. Asta deși afirmația vine cu un paradox uriaș, pe care puțini microbiști l-ar putea înțelege astăzi, într-o eră dominată de analize biomecanice și talent nativ șlefuit de la vârste fragede.
Munca titanică pe zgură și un clasament nedrept
Cifrele din spatele acestei colaborări pur și simplu sfidează logica tenisului modern. Fostul elev al românului petrecea ore în șir pe teren, măcinând adversari de top și distrugând echipament sportiv într-un ritm amețitor.
Dar să trecem direct la subiect. Cum poți să ajungi să domini circuitul mondial când propriul antrenor declară răspicat că nu ai o fărâmă de har pentru acest sport?
S-ar putea să vă placă și:
„(Ați antrenat mulți jucători în carieră. Care a fost jucătorul pe care l-ați plăcut cel mai tare?) Vilas. Este numărul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Dacă Vilas avea 10% din talentul lui Năstase, era cel mai bun sportiv al tuturor timpurilor, nu doar jucător de tenis. Un sportiv care nu are deloc talent. Vilas n-avea talent deloc!”
Și totuși, argentinianul compensa această lipsă tehnică printr-o etică a muncii absolut brutală. Raliurile sale interminabile de pe fundul terenului și acel topspin greoi necesitau o pregătire fizică inumană. Până la urmă, rezultatele din teren nu mint niciodată, iar efortul depus zilnic pentru a salva fiecare break point depășea orice limită de anduranță cunoscută la acea vreme.
Așa cum se arată într-un interviu preluat recent de Prosport, volumul de muncă al campionului sud-american a rămas adânc întipărit în memoria lui Țiriac, la fel ca frustrarea legată de sistemul de punctaj din circuit.
„Dar să ai alea 8 ore pe zi, în fiecare zi. Opt perechi de pantofi de tenis care transpirau în fiecare zi. N-a fost niciodată numărul 1 că l-au furat! I-au furat clasamentul. Dar să ai din mai până în decembrie un singur meci pierdut! A câștigat Roland Garros-ul, a câștigat US Open-ul, la Wimbledon a pierdut în sferturi.”
Cum s-a schimbat regulamentul din cauza băncii tehnice
Iar povestea devine și mai interesantă când ne uităm la dinamica dintre cei doi pe marginea terenului. Vilas trăgea de el până la epuizare fizică totală, însă avea o nevoie constantă de validarea și direcția tactică a omului din lojă.
V-ați gândit vreodată de unde a apărut interdicția de a vorbi cu antrenorul în timpul partidelor de tenis?
Ei bine, răspunsul se află chiar în această colaborare istorică (una care a definit anii ’70 în sportul alb și a forțat oficialii să ia măsuri drastice).
„(Era și meritul dumneavoastră, că dumneavoastră îl puneați să muncească 8 ore pe zi) Niciodată Vilas nu a zis nu. E foarte adevărat că era foarte dependent de mine și de asta eu am ajuns un fel de mumie pe teren. Pe mine când îl antrenam pe Vilas, din când în când îi urlam câte ceva. De asta s-a făcut și legea, că n-ai voie să-ți sfătuiești jucătorul pe teren în timpul jocului”, a povestit magnatul român.
Să fim serioși, presiunea pe care o puneau împreună pe adversari era imensă și uneori la limita regulamentului de atunci. Sud-americanul executa pe teren cu o precizie de ceasornic, în timp ce românul gândea fiecare passing shot și fiecare urcare la fileu direct de pe scaunul de pe margine.
Polul opus pe terenul de tenis
Numai că în tenis nu există o singură rețetă universală pentru a ajunge o legendă a sportului. Pe de-o parte aveai mașinăria de antrenament argentiniană care schimba opt perechi de încălțări pe zi, iar pe de altă parte exista geniul pur, nealterat de scheme tactice rigide.
Aici intră în scenă Ilie Năstase.
Fostul lider mondial român reprezenta exact opusul lui Vilas la capitolul pregătire fizică, disciplină și rigoare la antrenamente. Țiriac a ținut să facă această paralelă spectaculoasă între cei doi giganți ai fileului.
„El n-a muncit. El, Năstase, s-a distrat tot timpul. Pentru el era viața lui liniile alea, când intra pe ele era alt Năstase. Și din punctul ăsta de vedere, un talent care nu există. iesit din comun. El nu muncea. Alea două-trei ore, o oră sau cât făcea el și tot ne bătea… El se distra!”
Când tragi linie după o viață petrecută în sportul de mare performanță, realizezi că excelența atinge cote maxime pe drumuri complet diferite. Vilas a avut nevoie de opt ore zilnice de transpirație extremă și a fost oprit doar de calculele birocratice ale clasamentului ATP de la acea vreme, în timp ce Năstase a cucerit lumea cu zâmbetul pe buze, transformând fiecare intrare pe teren într-un spectacol personal imposibil de replicat.
