Fostul fotbalist Cosmin Bărcăuan, ajuns acum la 47 de ani, nu poate uita nici astăzi o partidă absolut ireală jucată în urmă cu mai bine de două decenii. Vorbim despre un meci în care propriii suporteri au luat foc chiar în momentul în care echipa lor a marcat, un episod rămas adânc întipărit în istoria fotbalului intern.
O zi de pomina pe vechiul stadion
V-ați gândit vreodată cum e să fii huiduit de propriii fani atunci când trimiți mingea în plasă? Exact asta au trăit jucătorii Universității Craiova pe 1 iunie 2002. Atunci, oltenii primeau vizita celor de la FC Național într-o partidă cu o miză uriașă pentru soarta campionatului.
Dacă trupa din Bănie câștiga, titlul mergea direct în curtea marii rivale Dinamo. Pe de altă parte, un egal sau o înfrângere ar fi transformat echipa „bancară” în campioană în premieră.
A fost un haos total.
S-ar putea să vă placă și:
Peste 30.000 de spectatori au umplut tribunele arenei, însă atmosfera era una de-a dreptul suprarealistă. Fanii olteni fluturau steagurile, dar încurajau fanatic echipa adversă. Până la urmă, ura față de Dinamo și dorința de a încheia „era Nețoiu” (un patron care atrăsese deja furia tribunelor după transferul lui Claudiu Niculescu în Ștefan cel Mare) au primat în fața oricărui alt sentiment.
Momentul care a socat pe toata lumea
Și totuși, pe gazon jucătorii lui Florin Marin și-au apărat corect șansele. La pauză, tabela arăta deja 2-0 pentru gazde. Bărcăuan a deschis scorul dintr-o poziție suspectă de ofsaid, iar Baldovin a dublat avantajul, în timp ce reușita lui Sabin Ilie din repriza a doua a contat doar pentru statistică.
Așa cum a relatat Gsp într-o emisiune recentă, fostul stoper a descris cu lux de amănunte acea experiență bizară de pe teren.
„Pentru mine a fost simplu. Jucam la Craiova și trebuia să bat Dinamo. Jucam la Dinamo și trebuia să bat Craiova. Singurul eveniment care mi-a rămas în minte a fost Craiova – FC Național, în ultima etapă. Dacă Craiova câștiga, Dinamo lua campionatul. Dacă făceam egal sau pierdeam, câștiga FC Național campionatul. Stadionul era arhiplin, dar «Ion Oblemenco» era împotriva Craiovei! Noi ne-am făcut datoria față de tricou, față de echipă, trebuia să batem FC Național. Până la acel meci, fanii ne-au susținut, ne-au aplaudat, au plâns și au râs la rezultate. La meciul ăla nu ne-am dat seama ce se întâmplă, până la primul gol, al meu, când toată lumea s-a întors cu spatele! M-am dus către ei după gol și s-au întors cu spatele. Ăsta a fost cel mai ciudat sentiment”, a povestit fostul internațional.
„Am dat gol și lumea s-a întors cu spatele”, a mai completat vizibil marcat de amintire.
Consecintele unei victorii complet nedorite
Dar victoria oltenilor a adus bucurie doar la București. În același timp, Dinamo a spulberat Brașovul și a trimis titlul direct în vestiarul „câinilor”.
La finalul meciului din Bănie, antrenorul gazdelor a părăsit terenul în corul de huiduieli al fanilor care îi strigau numele lui Cosmin Olăroiu. Iar povestea nu s-a oprit aici. Gigi Nețoiu a plecat la scurt timp spre Dinamo, luând cu el aproape o echipă întreagă: Dan Alexa, Cosmin Bărcăuan, Flavius Stoican, Ovidiu Burcă, Ciprian Danciu, Ștefan Preda, Cornel Frăsineanu, Viorel Domocoș și Ștefan Grigorie.
Trecerea în tabăra rivală nu a fost deloc ușoară pentru marcatorul acelui gol de pomină.
„Apoi am plecat de la Craiova la Dinamo, titular fiind, am ajuns la Dinamo și nu prindeam lotul de 23, eram prin tribune și pe acasă. Mi-am câștigat locul în echipă prin muncă”, a detaliat Bărcăuan.
Să fim serioși, e al naibii de greu să te impui într-un vestiar nou când vii cu un asemenea bagaj de tensiune în spate. Numai că determinarea l-a ajutat să strângă nu mai puțin de 6 trofee în carieră. A luat trei cu Dinamo (un campionat și două Cupe) și alte trei cu ucrainenii de la Șahtior (două campionate și o Supercupă).
