Gheorghe Ștefan (73 de ani), fost conducător al clubului Ceahlăul Piatra Neamț, a descris deschis mecanismul meciurilor aranjate din trecut și a susținut că acele înțelegeri îi ajutau pe jucători să fie protejați fizic și să ajungă mai departe în competiții. Declarațiile lui readuc în prim-plan una dintre cele mai sensibile teme din istoria fotbalului românesc: așa-numita „Cooperativă”.
Concret, Ștefan spune că regula de bază era simplă: fiecare echipă își lua punctele acasă, ca să scoată maximum din sezon. Nu a vrut să spună câte astfel de partide ar fi traversat.
„N-am cum să… Fără număr? Mi-ați luat vorba din gură, așa că… nu le pot număra.”
Pentru fan, miza acestor declarații e clară. Ele nu schimbă clasamentele de atunci, dar schimbă felul în care sunt privite anumite rezultate și chiar discursul despre „epoca performanțelor”. Când un fost conducător spune că meciurile „mai relaxate” ar fi ajutat loturile să reziste, discuția nu mai este doar despre culise, ci și despre cât de curat trebuie citite reușitele unei perioade invocate des cu nostalgie.
Gheorghe Ștefan: Jean Pădureanu era „arhitectul” meciurilor aranjate
Fostul șef de la Ceahlăul a indicat și omul pe care îl vede drept arhitect al mecanismului. Jean Pădureanu, figură centrală în povestea „Cooperativei”, este prezentat de Ștefan ca un organizator al acestui tip de relații între cluburi.
„Da. Era un creator, așa să zicem. Avea o gândire în sensul de a rezolva problemele din fotbal.”
Ștefan a explicat și principiul după care, în versiunea lui, funcționau înțelegerile: victoria pe teren propriu. A dat ca exemplu un dublu episod cu Gloria Bistrița, din Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, tocmai pentru a arăta ce, în opinia sa, nu intra în acea logică.
„Principiul acesta era. Odată am jucat noi cu Bistrița și am făcut 1-1 la Bistrița și 0-0 la Ceahlăul, iar toți au zis că a fost altă înțelegere. Păi, zic: «Nu putea să fie înțelegere când pierdeam fiecare câte două puncte. Dacă era înțelegere, unul câștiga acolo, unul dincoace».”
Aici apare și reperul practic pentru cititorul pasionat de istoria campionatului: în logica descrisă de Ștefan, suspiciunea nu era la egalurile care tăiau puncte ambelor echipe, ci la dublele în care fiecare își securiza meciul de acasă. E o cheie de lectură pe care fostul conducător o pune acum pe masă, chiar dacă nu oferă o listă de partide sau de cluburi implicate.
Meciurile „amicale” ar fi protejat jucătorii de uzură fizică
Poate cea mai apăsată idee din declarațiile lui este legătura cu efortul fotbaliștilor. Ștefan susține că aceste meciuri „amicale”, cum le-a numit, îi ajutau pe jucători să nu fie storși etapă de etapă.
„Erau, dar eu am mai dat explicații o dată și am spus: «Domnule, chiar dacă erau unele meciuri amicale, cred că acestea chiar ajutau, deoarece fotbaliștii puteau să facă performanță pentru că erau unele meciuri mai relaxate».”
Comparativ, argumentul lui trimite spre fotbalul de azi, unde calendarul impus de UEFA este mult mai dens, iar accidentările au devenit o temă constantă. Numai că fostul conducător nu oferă cifre despre accidentări, sezoane sau loturi afectate. Ce există acum este doar mărturia lui: mai puțină uzură în campionat ar fi însemnat, în ochii lui, mai multă energie pentru obiectivele mari.
Pentru suporter, asta schimbă un lucru esențial în interpretare. Nu mai e vorba doar despre „cine cu cine se înțelegea”, ci despre justificarea din spate: protejarea lotului. E o apărare a sistemului, nu doar o recunoaștere a existenței lui.
Și jucătorii știau de înțelegeri, dar detaliile concrete lipsesc
Un punct sensibil din mărturia lui Ștefan ține de implicarea fotbaliștilor. El spune limpede că și jucătorii cunoșteau înțelegerile și că între ei exista o convenție internă. Nu explică însă cine pornea exact această comunicare, când se făcea și în ce formă.
Potrivit Prosport, fostul conducător a rezumat astfel relația dintre fotbaliști și aceste aranjamente: „Acesta este un secret și nu pot să… Și jucătorii știau. Între ei aveau o convenție de «fair-play»”.
Dar aici rămâne și limita majoră a poveștii. Nu sunt indicate alte cluburi, în afară de Ceahlăul Piatra Neamț și Gloria Bistrița, și nu apar alte mărturii în același dialog care să confirme sau să contrazică versiunea lui Ștefan. Pentru cititor, asta înseamnă că declarațiile trebuie citite ca o perspectivă din interior, nu ca o reconstrucție completă a sistemului.
Perioada meciurilor aranjate, legată de „cele mai mari performanțe”
Aici discuția devine și mai apăsată. Gheorghe Ștefan spune că fotbalul românesc a atins vârful tocmai în perioada în care la conducerea forurilor se aflau Mircea Sandu și Dumitru Dragomir. El nu vine cu un șir de rezultate sau ani, dar își fixează clar poziția.
„Chiar dacă am fost blamați într-un fel, eu zic că atunci când erau Mircea Sandu și Mitică Dragomir au fost cele mai mari performanțe ale fotbalului românesc. După părerea mea. Se poate demonstra prin rezultate, prin performanțe.”
Este, de fapt, miezul controversei. Pe de o parte, perioada aceea este evocată adesea prin rezultate. Pe de altă parte, asemenea declarații redeschid întrebarea dacă performanța poate fi separată de metodele prin care era administrat campionatul intern. Iar pentru suporterul care se uită înapoi la acei ani, diferența contează.
Florin Motroc, fost fotbalist care a jucat la nivel de senior la Ceahlăul Piatra Neamț, apare în fundalul acestei istorii de club. Numai că în declarațiile lui Ștefan nu există detalii noi despre jucători anume, despre meciuri precise sau despre alte echipe prinse frecvent în mecanism.
Faptul concret care rămâne după această ieșire publică este acesta: Gheorghe Ștefan (73 de ani) nu a negat existența meciurilor aranjate, a spus că nu le poate număra și a susținut că ele funcționau după principiul victoriei acasă, cu jucătorii la curent și cu Jean Pădureanu în rol de „creator”.
Lasă un comentariu