Italia este în stare de șoc. Pentru prima dată în istorie, o campioană mondială ratează calificarea la trei turnee finale consecutive. Eșecul din barajul cu Bosnia-Herțegovina (1-1, 2-4 la penalty-uri) a declanșat o adevărată implozie, cu demisiile în cascadă ale președintelui Federației, Gabriele Gravina, team-managerului Gianluigi Buffon și selecționerului Gennaro Gattuso. Dar dincolo de demisii, cifrele arată un dezastru structural.
O ligă subtitrată în italiană
Cum s-a ajuns aici? Răspunsul stă chiar în inima fotbalului peninsular, în Serie A. Potrivit statisticilor, campionatul italian a devenit „cea mai internaționalizată ligă din Europa”, cu un procent uluitor de 67,5% jucători străini. Problema nu e neapărat procentul, cât calitatea. Iar acest fapt, în sine, nu ar fi negativ (și Premier League are procentaj mare) – având în vedere că nivelul de calitate adăugat de cei care nu sunt eligibili pentru lot este adesea minim – dacă este însoțit de o valorizare adecvată a talentelor locale. Numai că lucrurile stau exact pe dos. Procesul de „colonizare” începe încă de la juniori, unde prezența străină depășește 32%.
Tinerii italieni, simpli spectatori
Consecința directă este că fotbaliștii italieni nu mai au loc să joace. Comparația cu celelalte campionate de top din Europa este, pe bune, cutremurătoare. În Italia, jucătorii formați în propria pepinieră au prins doar 9% din minutajul total din acest sezon. În Spania procentul sare de 21%, în Franța este de 14%, iar Germania și Anglia se situează la peste 13%.
RecomandăriCristi Chivu este numit cel mai bun antrenor din Serie A. Inter castiga titlul și Cupa Italiei
O analiză a cotidianului Tuttosport descrie perfect situația: „Tinerii italieni rămân pe tușă, doar spectatori ai unui campionat care nu-i așteaptă și nici nu îi dezvoltă suficient. Fără continuitate, fără obiective reale, fără responsabilitate: devine imposibil să fii pregătit pentru tricoul albastru al echipei naționale”.
Cifrele confirmă. Doar 63 de jucători italieni de câmp au bifat 15 sau mai multe meciuri cu cel puțin 45 de minute pe teren. Iar fereastra de transferuri din iarnă a continuat trendul: din 70 de transferuri, 58 au fost jucători străini.
Un fotbal lent și izolat
Nu doar cine joacă e o problemă, ci și cum se joacă. Serie A are cel mai scurt timp efectiv de joc dintre marile ligi europene: 52 de minute și 55 de secunde în medie. Și viteza mingii arată o diferență uriașă. În Italia, aceasta este de 7,6 m/s, în comparație cu 9,8 m/s în Premier League și 10,4 m/s în Champions League!
Explicația este simplă. „Jocul e mai lent, mai puțin dinamic și mai puțin solicitant din punct de vedere fizic. Mai puțin spațiu pentru jucătorii tineri înseamnă mai puține perspective de calitate. Un nivel tehnic mai scăzut reduce ritmul jocului, iar un ritm mai slab compromite competitivitatea internațională”, notează jurnaliștii din Torino.
La asta se adaugă și o izolare evidentă: doar 12% dintre jucătorii convocați la națională evoluează în străinătate, față de 27% în cazul Spaniei sau un incredibil 68% pentru Franța.
Profitul bate performanța
Puterea străină nu se vede doar pe teren, ci și în lojele cluburilor. Investitori americani, un canadian, un indonezian și chiar un român (Dan Șucu la Genoa) au preluat controlul majorității echipelor. Pentru ei, performanța înseamnă, în primul rând, profitul economic. Rezultatele sportive și trofeele vin abia pe locul doi, o strategie care afectează direct creșterea tinerilor italieni. Dovadă stă și parcursul european, unde Serie A a trimis o singură echipă în „optimile” Champions League, pe Atalanta, care a fost apoi demolată de Bayern.
Până și interesul publicului s-a erodat. Suporterii sunt mult mai pasionați de echipele de club, iar naționala devine un subiect doar la turneele finale sau la dezastre ca acesta. Un singur detaliu spune totul despre prăbușire: în 2006, după ultimul titlu mondial, Gazzetta dello Sport a scos un tiraj de 2.302.088 de exemplare. Astăzi, abia mai depășește 100.000.
Lasă un comentariu