O felie de tort a declanșat o tragedie greu de imaginat pentru Dario Silva. Fostul internațional uruguayan, acum în vârstă de 53 de ani, și-a pierdut un picior în 2006, după un accident rutier provocat de o banală neatenție, la scurt timp după ce se retrăsese din fotbal.
Un moment de neatenție a schimbat totul
Totul s-a petrecut în timp ce se afla la bordul unei camionete. Numai că o felie de tort i-a scăpat la nivelul pedalelor, iar în încercarea de a o recupera, a pierdut controlul vehiculului. A urmat un impact violent care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna.
Urmările au fost devastatoare.
„Am crezut că voi muri”
Chiar el a povestit coșmarul prin care a trecut, într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport, dezvăluind momentele de groază de după impact și decizia medicilor. E drept că detaliile sunt cutremurătoare. „Am derapat și m-am izbit de un parapet. Picioarele mi s-au blocat în epavă. Odată eliberat, am reușit să ies pe fereastră, dar după aceea nu-mi amintesc nimic. Am fost în comă zile întregi. Piciorul meu drept era grav avariat. Au trebuit să mi-l amputeze. În acel moment, am crezut că voi muri. Suferința familiei mele, însă, mi-a dat puterea să continui. Câteva luni mai târziu, am mers în Italia pentru a-mi monta o proteză de picior”.
S-ar putea să vă placă și:
Secretul dureros ținut față de copii
Dar cum îi explici unui copil așa ceva? Pe bune, e o situație aproape imposibilă. Fostul fotbalist, care a jucat în carieră la cluburi precum Cagliari, Espanyol, Malaga sau Sevilla, a ales să amâne momentul cât de mult a putut, iar dezvăluirea a venit într-un mod neașteptat pentru fiul său cel mare. „Cu copiii mei nu am vorbit niciodată deschis despre asta. Diego, cel mai mare, a aflat despre accident abia când avea 18 ani, după ce a căutat informații online”.
Viața merge înainte, chiar și fără un picior
Și totuși, Dario Silva a găsit puterea de a zâmbi din nou și de a demonstra că viața nu se termină după o asemenea dramă. El a mărturisit că faptul că se retrăsese deja din activitate a contat enorm în recuperarea sa psihică. „Chiar și fără un picior, poți fi fericit. Din fericire, mă retrăsesem deja din fotbal. În 2012, am avut ocazia să particip la Jocurile Paralimpice de la Londra, la canotaj, dar din diverse motive, nu am putut. Sportul rămâne o parte fundamentală a vieții mele. Merg des cu bicicleta, iar în 2009, m-am întors pe teren pentru un meci caritabil”.
Iar atacantul cu 49 de selecții și 14 goluri pentru Uruguay nu a glumit. Revenirea sa pe gazon pentru acel meci caritabil din 2009 (la doar trei ani de la accident) a demonstrat că pasiunea pentru fotbal nu poate fi amputată.
