A bubuit la FCSB. Din nou. Tensiunea a explodat, iar Gigi Becali, fidel stilului său vulcanic, l-a atacat pe propriul antrenor, Elias Charalambous, cu o duritate rar văzută. Cuvintele pe care le-a folosit sunt pur și simplu șocante și arată că relația dintre cei doi a crăpat.
Totul a pornit, scrie Prosport, de la un discurs al tehnicianului cipriot. Becali l-a ascultat și ceva din ce a auzit l-a înfuriat la culme. Reacția a fost instantanee. Și a fost brutală.
Discursul care a dinamitat totul. Ce l-a scos din minți pe Becali?
Nu știm exact ce a zis Elias Charalambous, dar e clar că a călcat pe un butoi cu pulbere. Poate și-a asumat prea multe merite după un meci. Sau, mai rău, a îndrăznit să prezinte o viziune tactică pe care patronul nu o împărtășea. Sau poate a afișat un aer de independență pe care Gigi Becali nu-l suportă la nimeni. Oricare ar fi fost motivul, efectul a fost o explozie. Patronul a văzut în vorbele antrenorului o sfidare directă. O linie roșie fusese încălcată. Gata.
„Numai pumni, pumni, pumni!” Metafora violentă a patronului
Replica lui Becali n-a avut nicio treabă cu fotbalul. A fost o descărcare nervoasă, turnată într-o metaforă de o violență verbală extremă. „Are fața spartă, vânătăi! Numai pumni, pumni, pumni,” a tunat finanțatorul, descriind cum l-ar fi lăsat, figurativ, pe antrenor după o discuție în contradictoriu. Imaginea e menită să umilească. Nu, nu e vorba de o bătaie fizică. E un atac psihologic calculat să distrugă orice autoritate a tehnicianului în fața echipei și a fanilor. O demonstrație de forță. Surprinzător sau nu, astfel de ieșiri sunt aproape o normalitate în fotbalul nostru, dar parcă acum s-a depășit o limită.
S-ar putea să vă placă și:
Scut în fața presei, sabie pe la spate
Ironia sorții. De atâtea ori, Gigi Becali a jucat rolul de protector pentru Elias Charalambous. S-a pus „zid în fața criticilor” din presă sau din tribune, exact cum arată și documentarea. Asta e însă fața dublă a stilului său de a conduce. Doar el are dreptul să judece, să critice, să condamne. Îl apără de atacurile din exterior doar ca să-și rezerve dreptul exclusiv de a-l face praf în interior, sau public, când are el chef. E un joc de putere care transformă banca tehnică a FCSB-ului într-un scaun electric.
Ce mai poate face Charalambous după o asemenea umilință?
După un episod ca ăsta, viitorul e negru. Un antrenor tocat mărunt de propriul patron își pierde instantaneu credibilitatea în vestiar. Jucătorii simt imediat unde e puterea reală, iar cuvântul tehnicianului devine zgomot de fond. Cum va ieși Charalambous din situația asta? Va alege să plece pentru a-și salva demnitatea sau va continua să îndure presiunea asta colosală, sperând că rezultatele vor mai calma apele? Întrebarea reală nu e *dacă* va pleca, ci mai degrabă *când* o va face.
