Sebastian Mailat, golgheterul la zi al lui FC Botoșani cu 10 goluri și 5 assist-uri, a vorbit deschis despre un sezon plin de provocări. Atacantul în vârstă de 28 de ani a dezvăluit nu doar ce salariu crede că merită, ci și episoade mai puțin cunoscute din cariera sa, inclusiv un conflict fizic în vestiarul celor de la CFR Cluj.
Un sezon de carusel la Botoșani
Botoșaniul a ratat dramatic intrarea în play-off, deși a fost mult timp în top. V-ați întrebat ce s-a întâmplat? Mailat are o explicație. „A fost o perioadă frustrantă. Am stat atâta vreme în zona de top, după aceea nu ne-a mai ieșit nimic o perioadă. Poate ne-a lipsit concentrarea cu gândul că suntem deja în play-off”, recunoaște jucătorul. Iar semnele declinului au apărut devreme. „N-am în minte un meci anume, dar în cantonamentul de iarnă de la Mogoșoaia am simțit că va urma o perioadă în care vom suferi mult. Era foarte frig, nu ne puteam antrena la nivel sută la sută, iar asta a contat pe traseu, după reluarea campionatului.”
Pe plan personal, lucrurile stau însă diferit. Cu 10 goluri marcate, Mailat traversează o formă excelentă, pe care o pune pe seama liniștii găsite în fața porții. „La finalizare. Mi-am găsit liniștea în fața porții, simt golurile mult mai bine. Înainte, ajungeam des în poziție de a marca, dar parcă mă pierdeam. Aveam o sută de gînduri în cap în acele fracțiuni de secundă când trebuia să iau decizia și alegeam ce era mai rău”, a explicat el. Acum se bazează pe instinct și viteză, analizând la rece fiecare ratare. „Nu mă inspir de la nimeni în mod special, las lucrurile să vină natural.”
DJ în vestiar și tată de două luni
Mental, Mailat se pregătește pentru meciuri într-un mod aparte. „Ascult muzică. Nu în căști, ci foarte tare! La boxe! Eu sunt DJ-ul în vestiar, încerc să pun muzică bună, să o accepte toată lumea.”
Dar nu manele!
Și viața personală i s-a schimbat radical în ultima vreme, de când a devenit tatăl unui băiețel de două luni. E drept că recunoaște că și-ar dori ca fiul său să-i calce pe urme: „Sigur că mi-ar plăcea să ajungă și el fotbalist, să câștige bani din asta, dar vom vedea”. În tot acest parcurs, un om i-a fost mereu alături. „Primul meu antrenor, Ovidiu Vâlceanu, cu care am lucrat de la opt ani până la șaptesprezece. Mi-a fost mereu alături și încă îmi este, ca un tată.”
Regretul CFR Cluj și visul naționalei
Evoluțiile bune l-au adus în discuțiile pentru echipa națională, dar convocarea a întârziat să apară. Mailat nu se ascunde. „În unele momente, da!, m-am simțit nedreptățit, dar rămâne în continuare un obiectiv la care nu renunț. Sunt convins că voi ajunge acolo dacă voi continua să joc bine, să marchez”.
O altă etapă importantă, dar cu sentimente amestecate, a fost perioada petrecută la CFR Cluj, unde a câștigat trei titluri de campion (2018, 2019, 2020). Numai că nu le simte pe deplin ale lui. „Nu! Doar la primul sezon petrecut la CFR, când am jucat mai mult.” Atunci a învățat ce înseamnă mentalitatea de învingător, dar recunoaște că poate a fost pasul greșit la momentul respectiv. „Dacă aș da timpul înapoi, m-aș gândi de două ori înainte să semnez cu CFR. Eram destul de tânăr, venisem de la Timișoara unde mă băteam la retrogradare și am ajuns la o echipă la care titlul însemna singurul țel posibil.” În trei sezoane la Cluj, a adunat numai 24 de meciuri (și un singur gol marcat).
Bătaie la CFR și transferul ratat la Riga
Perioada petrecută în Gruia a venit și cu momente tensionate, specifice unui vestiar plin de orgolii. Mailat povestește un episod concret. „Mi-aduc aminte de un episod de la CFR Cluj, când doi colegi s-au luat la ceartă în vestiar de la un tenis cu piciorul. Funcționa un spirit competitiv neasteptat și dincolo de meciurile oficiale, așa că orice joc era pe viață și pe moarte. S-au împins, unul a căzut pe jos, dar nu s-a ajuns chiar la o bătaie generală.”
Cel mai mare regret al carierei sale este însă legat de o accidentare care i-a blocat un transfer important. „Episodul când m-am accidentat la genunchi și a trebuit să iau o pauză de zece luni, exact când eram în discuții avansate pentru un transfer la Riga, în Letonia. M-am încăpățânat să mai intru într-un amical, în cantonamentul de vară. Inițial, nu trebuia să joc, dar am insistat să prind câteva minute ca să am ritm în picioare. Și s-a întâmplat necazul!”
Cu o cotă de 1,2 milioane de euro pe Transfermarkt, Mailat a fost întrebat dacă, din postura de președinte de club, ar plăti această sumă pentru el. Răspunsul a venit prompt și cu o doză de umor. „Da, ținând cont de sezonul bun de până acum! Și poate i-aș da un 50.000 de euro pe lună!”
Final de carieră la Poli Timișoara
Până la finalul carierei, atacantul visează să joace într-un campionat puternic. „Aș spune Spania, fiindcă e un campionat degajat, liber, se joacă fotbal. Mă uit permanent la meciurile din La Liga, în special la Real Madrid, care e echipa favorită.”
Dar marea sa dragoste rămâne Poli Timișoara, echipa orașului natal. Planul de final este deja conturat. „Știu că acolo se lucrează la niște lucruri frumoase, primul stadion, «Lego», e deja gata. (…) Mi-aș dori mult ca suporterii aceia minunați să cânte și pentru mine, în calitate de jucător la Poli. Acolo aș vrea să-mi închei cariera.”
Până atunci, obiectivul imediat este calificarea în barajul pentru Conference League cu Botoșani. Mailat rămâne însă rezervat, învățat cu parcursul oscilant al echipei. „Vreau să terminăm cât mai sus, să terminăm, deocamdată, pe locurile 7-8 ca să prindem barajul. E important însă să nu mai avem această lipsă de constanță în rezultate, cu meciuri dezastruoase precum cu Slobozia și Sibiu, apoi reveniri gen FCSB și tot așa. Asta ar fi cheia: să ne păstrăm un echilibru în evoluții!”
Lasă un comentariu