Meciul dintre Dinamo și FC Argeș, disputat pe 1 martie, a oferit o imagine rară în fotbalul românesc. Partida a fost oprită în minutul 10 pentru ca trei dintre jucătorii dinamoviști, Maxime Sivis, Mamoudou Karamoko și Eddy Gnahore, să se poată hidrata și alimenta. Motivul? Cei trei respectă postul din Ramadan, o perioadă de o lună (19 februarie – 19 martie în România) în care musulmanii nu consumă mâncare sau apă până la apusul soarelui.
Maxime Sivis, fundașul dreapta în vârstă de 27 de ani, a vorbit despre cum gestionează această perioadă extrem de solicitantă pentru un sportiv de performanță.
Profesionalismul, cheia supraviețuirii
Dar cum reușește, pe bune, un fotbalist profesionist să împace rigorile postului cu efortul fizic depus la antrenamente și în meciuri? Sivis susține că totul se rezumă la o pregătire meticuloasă și la o atenție sporită la detalii.
„Aș spune că reușesc să împac Ramadanul cu programul meu de fotbalist fiind pur și simplu profesionist. Prin asta înțeleg că recuperarea va juca un rol major pentru a fi cât mai puțin afectat fizic și pentru a evita orice risc de accidentare. Nutriționistul clubului ne ajută și el cu anumite suplimente, de exemplu pentru hidratare sau cu un program alimentar de urmat, astfel încât corpul nostru să nu fie prea afectat de volumul de muncă și de faptul că nu mâncăm și nu bem în timpul zilei.”
S-ar putea să vă placă și:
O retragere spirituală, nu o povară fizică
Deși la prima vedere pare o misiune imposibilă să alergi 90 de minute fără a bea măcar un strop de apă, fotbalistul dinamovist spune că forța mentală și spirituală compensează efortul fizic. Nu este vorba doar despre o provocare fizică.
Numai că lucrurile stau puțin diferit sa. „În ceea ce mă privește, nu aș spune că postul este dificil din punct de vedere fizic. Știți, postul din Ramadan, dincolo de a nu mânca și a nu bea până la apus, este și o retragere spirituală. Faptul că știu de ce îl țin și ce beneficii îmi aduce mă face să nu resimt dificultăți reale.”
Finalul de meci, momentul critic
Asta nu înseamnă că efortul nu se simte deloc. Există, clar, un punct în care corpul își cere drepturile, mai ales într-un sport de anduranță care se bazează pe rezerve de energie.
„Dacă există un moment în care simt cel mai mult efectele postului, acela este poate spre finalul meciului, pentru că trebuie să îi cer corpului să folosească rezerve pe care, în mod normal, nu le mai are în acel moment.”
Acolo se dă bătălia reală.
„O lună benefică, care îmi permite să mă reformez”
Iar dincolo de minutele de pe teren, Ramadanul are o semnificație profundă pentru Sivis, una care depășește cu mult simpla abținere de la mâncare și băutură. Este o perioadă de reflecție, de empatie și de reconectare cu valorile spirituale.
„Ramadanul are o importanță majoră în viața mea. Pe de o parte, este un pilon al religiei mele. În plus, este o lună benefică, care îmi permite să mă reformez ca om și să mă pun, pentru o perioadă, în locul tuturor celor nevoiași din lume. Există un număr incalculabil de oameni care se trezesc fără să știe dacă vor avea ce mânca în acea zi și se culcă cu aceeași incertitudine. În timpul Ramadanului ne abținem de la mâncare în timpul zilei, știind că seara ne așteaptă o masă la întreruperea postului. Nu se compară cu ceea ce trăiesc acești oameni tot anul. De aceea este esențial să ținem această lună de post cu cea mai mare seriozitate posibilă.”
