Gloria Bistrița a pierdut la limită, 35-36, prima manșă a sferturilor de finală din Liga Campionilor la handbal feminin contra celor de la Brest. Într-o TeraPlast Arena arhiplină, fetele lui Carlos Viver au fost împinse de la spate de o atmosferă absolut electrizantă, dar nu a fost de ajuns pentru victorie, calificarea urmând să se decidă în Franța.
Atmosferă de vulcan la TeraPlast Arena
În ziua unui meci istoric pentru oraș, Bistrița părea împărțită în două. Centrul și cartierele din jur arătau o liniște aproape nefirească pentru un weekend călduros. Numai că la cinci-șase kilometri distanță, la ieșirea din localitate, furnicarul roia în jurul TeraPlast Arena, unde emoțiile unui Gloria – Brest magnetic atrăgeau pe toată lumea.
Sala cu peste 3.000 de locuri a fost plină ochi. Pe bune, oamenii se mai așezau inclusiv pe scări pentru a prinde un loc la meciul care putea deschide calea spre un miraculos Final Four, o țintă aproape ireală în urmă cu câteva luni. Galeria, formată din 200-300 de suflete, a dat tonul, iar tribunele roșii au susținut ritmul. Aici nu mai era vorba despre contracte de 12.000 de euro, ci despre ambiția de a intra în premieră în careul de ași al handbalului feminin.
Comando pe parchet, calm pe bancă
Iar meciul a fost o încleștare în regim turbo. Ecoul din TeraPlast era efectiv asurzitor, iar startul Gloriei a ținut publicul în picioare. So Delgado, Guttierez și Ostase au menținut constant Bistrița în avantaj, în timp ce derularea amețitoare a fazelor ducea atmosfera la cote seismice.
Pe bancă însă, antrenorul Carlos Viver afișa un calm rupt parcă din alt film.
Urmărea fazele ghemuit, țâșnea doar la goluri, arunca pumnul în aer și trimitea energie fetelor care se băteau pe parchet ca într-o finală de Campionat Mondial. O atitudine aproape de neînțeles în vacarmul general.
Lovituri sub centură și revenirea franțuzoaicelor
Lupta de pe teren a fost una de uzură, o misiune de „acum ori niciodată!”. Seraficeanu a marcat la foc automat de la 7 metri, celebrând în stil aeroplan. Gassama a fost, efectiv, descălțată în timpul unei faze de apărare. Iar portarul De Arruda s-a trezit cu o lovitură cu mingea direct în figură. Cum să nu te conectezi la o asemenea nebunie din tribune?
Dar de pe la mijlocul primei reprize, liderul din Franța a revenit în forță pe tabelă. Brest s-a dus la trei goluri diferență și a încheiat mitanul cu un avantaj de două lungimi. După reluare, oaspetele s-au desprins chiar și la cinci goluri distanță, lăsând impresia că totul e tranșat.
Final incandescent și o amintire istorică
Numai că un nou val de energie dinspre Bistrița a reașezat tabela, aducând echipa aproape de egalare. O Seraficeanu în zi de grație și o So Delgado recalibrată în mașinărie infernală pe semicerc au repornit speranțele. Scandările „Bistrița, Bistrița!” au început să se audă și mai tare, iar echipa a reacționat, ținând tensiunea la nivel exploziv.
În sală nu te mai auzeai om cu om. Gassama era făcută, pur și simplu, sandwich de apărarea adversă, iar Forsberg, cu pletele ei blonde și fizicul de manechin, se infiltra aproape ireal prin zidul franțuzesc. Și totul s-a încheiat cu o înfrângere la limită, 35-36, și o minge care s-a scurs agonizant pe lângă poartă în ultima secundă. Calificarea se joacă săptămâna viitoare la Brest, unde Gloria are o misiune grea, dar nu imposibilă. În urmă rămâne însă spectacolul unei după-amieze trepidante, comparabilă poate cu un memorabil Gloria Bistrița – Fiorentina la fotbal, când, în septembrie 1996, trupa lui nea Jean Pădureanu scotea un egal incredibil contra unor giganți (Toldo, Batistuta, Amoruso și Schwarz).
Lasă un comentariu