Ion Țiriac, la 86 de ani, vorbește fără ocolișuri despre lumea politică, compromisuri și relațiile pe care le-a avut cu unii dintre cei mai puternici oameni ai planetei. Fostul mare sportiv și actual om de afaceri susține că nu ar fi rezistat niciodată într-o astfel de carieră, fiindcă refuză din principiu compromisurile.
Fără compromisuri nu există
Întrebat de ce nu a cochetat niciodată cu ideea de a intra în politică pentru a schimba lucrurile din interior, Ion Țiriac a oferit un răspuns direct, în stilul caracteristic. Logica sa este simplă. Politica înseamnă, inevitabil, să lași de la tine.
„A fi politician trebuie să faci compromisuri. Fără compromisuri nu există”, a explicat Țiriac. Concluzia sa este una brutal de onestă: „Eu dacă intram în politică pe mine mă împușcau în trei luni de zile!”. El insistă că, de-a lungul vieții, a evitat astfel de situații. „Foarte rar sau aproape deloc. Când n-am mai putut nimica mi-am luat șapca și am plecat.”
Am băut bere cu Trump
Apropierea de lideri mondiali nu i-a lipsit, iar exemplul cel mai bun este Donald Trump. Relația lor datează de dinainte ca acesta să ajungă președintele Statelor Unite. „Uite, nu că-l cunosc pe Trump, din întâmplare am mâncat cu Trump de 10 ori, de 100 de ori, am băut bere cu dumnealui la Forest Hills”, povestește Țiriac. Acesta adaugă însă că „mi se pare că acuma exagerează din când în când cu niște treburi.”
S-ar putea să vă placă și:
Dar, pe bune, s-a schimbat ceva de când a ajuns la Casa Albă? Se pare că nu. „Nu am vorbit, dar mi-a trimis o șapcă semnată de dumnealui pentru Ion, cu două luni înainte să ajungă președinte. Însă am vânat cu feciorul dumnealui, a fost doamna Ferrari la dumnealui fiind româncă… «Ion, Ion, Ion!», mi-a trimis alte cinci șepci roșii. Deci e același domn Trump.”
Iar Țiriac înțelege presiunea funcției. „Dar, dar e președintele Statelor Unite. Câte compromisuri trebuie să facă un președinte ca ăsta? Și așa mai departe.”
Cârnați mă boule, pe grătar!
Refuzul compromisului nu este o atitudine recentă, ci una pe care a afișat-o chiar și în perioada comunistă. Țiriac rememorează un episod de la o premiere oficială. „Niciodată, uitați-vă dumneavoastră la filmul că există, când domnul Ceaușescu, tovarășul Ceaușescu ne-a premiat chiar dacă am pierdut treaba aia și am făcut asta. Când i-am spus lui domnul prim-ministru Maurer: «Domnule, stimate tovarășe Ceaușescu, stimate domnule…». Adică nici atunci n-am făcut compromisuri eu.”
Interacțiunile cu Securitatea, care îi monitoriza constant deplasările externe, erau la fel de directe. El descrie un dialog halucinant cu un ofițer. „«Ai fost acasă la Kennedy?». «Păi e prima dată când mergeam acasă la Kennedy dobitocule, am fost de 10 ani și în fiecare an mergem acasă ne jucăm cu John-John care a murit și ăsta fotbal acolo». «Și ce-ați mai făcut?». «Cârnați!». «Tovarășu’…». «Cârnați mă boule, se cheamă. Pe grătar!».”
„Dar aveam posibilitatea să le spui treburile astea. Adică era altă eră, alte treburi”, explică el. „Din păcate, am spus întotdeauna, nu m-au trimis la securitate că luam și eu 10 lei în plus. Tot milițian am intrat și milițian am ieșit după 20 și ceva de ani.”
Agentul Titi Ionescu, abandonat pentru rea voință
Documentele din arhive confirmă, într-un fel, atitudinea nonconformistă a lui Ion Țiriac. Acesta ar fi fost recrutat de Securitate pe 11 iulie 1963, având ca misiune încadrarea informativă a sportivilor și delegaților străini suspecți care veneau în România.
A semnat un angajament sub numele conspirativ „Titi Ionescu” și în dreptul său apar două note informative, din aceeași zi.
Notele informative ce apar în dreptul său sunt banale.
Numai că, în decembrie 1966, agentul a fost abandonat oficial. Motivul? A dat dovadă de „rea voinţă” și nu oferea informații Securității. Chiar dacă a semnat acel angajament (o practică des întâlnită la sportivii care călătoreau mult în acea perioadă), Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a decis că Ion Țiriac nu a făcut poliţie politică.
