Stadionul „Tineretului” din Urziceni, arena de 7.000 de locuri care a găzduit meciuri cu Hamburg și Olanda, dar și celebrul episod cu țigara stinsă de Cristi Borcea pe fruntea lui MM Stoica, a ajuns o umbră a trecutului. Astăzi, pe gazonul unde Unirea câștiga spectaculos titlul în 2009, joacă o echipă din liga județeană, iar spațiile adiacente sunt folosite de Primărie pe post de depozit.
De la Hamburg la Real Cosâmbești
V-ați gândit vreodată ce s-a ales de arena campioanei-surpriză din 2009? Ei bine, lucrurile nu arată deloc bine. Gazonul de pe „Tineretului” e plin de zone chele, gata parcă pentru o petrecere a cârtițelor, fiind la limita acceptabilului chiar și pentru Liga a 4-a. Aici evoluează acum AS FC Urziceni, un club care nu are nicio legătură cu vechea societate a lui Dumitru Bucșaru, desființată în 2011. De echipă se ocupă Răzvan Farmache, fostul fundaș de la Sportul Studențesc, iar printre adversarii de pe bătrânul stadion se numără Bărăganul Ciulnița, Real Cosâmbești sau Viitorul Făcăeni.
Timpurile când pe aici călcau Steaua, Dinamo sau Rapid par ascunse în vremuri imemoriale.
Farmache explică situația: „Gazonul arată ceva mai rău pentru că am pornit campionatul județean foarte repede, în februarie, și, din cauza curățării după zăpadă, a avut de suferit. Ne descurcăm cu mica finanțare de la Primărie, care ne ajută cu strictul necesar pentru transport, echipament, arbitri și asistența medicală. Mai avem și grupele de juniori, plus grupa U19, care chiar e lider acum în județ”.
Iar scaunele alb-albastre abia își mai arată nuanțele din cauza prafului și a ruginei. Zidurile sunt scorojite, iar un tăvălug antic de metal e pregătit să taseze iarba după metode de mult apuse. Până la urmă, cum vine asta ca o țeavă ieșită din zid să ofere apă direct de la robinet jucătorilor? Tabela de marcaj, pe care încă se pot citi palid cuvintele „HOME”, „GUEST” și „HALF”, pare o glumă tristă peste scheletele tribunelor.
Decor pentru filme cu acțiune în anii ‘80
Dacă vestiarele au o aură decentă, fiind albe și utilate minimal, cabina arbitrilor e ruptă direct dintr-un film despre anii ’70-’80. Două fotolii și patru scaune vechi, pe care probabil au stat și brigăzile care i-au fluierat pe Damaschin și Dudu Georgescu, completează un decor de muzeu. Un dulap, un frigider și un televizor de pe care mai lipsesc doar mileul și bibeloul-pește completează imaginea.
Pe holuri, câteva trofee de la juniori acoperă un perete.
Numai că celui mai important trofeu, cel primit pentru cucerirea titlului din 2009, i s-a pierdut urma. Probabil a fost aruncat printre bagajele vechiului patron, Dumitru Bucșaru, care a plecat cu totul de la club.
Depozit pentru tobogane și resturi de copaci
Peisajul e întregit de spațiul din curtea stadionului, unde autoritățile locale folosesc zona pentru depozitare. Mici dealuri din pământ și pavele, gradene, băncuțe, resturi de copaci și bucăți dezasamblate dintr-un tobogan stau aliniate în spatele complexului. Pe aici se urca pe vremuri pe acoperiș pentru a ajunge la tribuna oficială, cocoțată deasupra vestiarelor.
Azi, „zona VIP” e, de fapt, o mică platformă amenajată la tribuna întâi, peste tunelul de ieșire de la cabine. Același tunel pe unde au pășit inclusiv „tricolorii” mici (2-0 cu Olanda, în martie 2005, pentru preliminariile CE U21) și mari, la un amical cu Letonia câștigat cu 1-0 în august 2008.
Stadionul din Urziceni a fost construit în anul 1976, a fost extins în 2008 și a mai trecut prin operațiuni de cosmetizare în 2005 și 2017.