Zi de debut, dar și de eliminare pentru doi dintre jucătorii români prezenți la Țiriac Open. Beneficiari ai unor wild card-uri, Adrian Boitan (26 de ani, locul 306 ATP) și Radu Țurcanu (20 de ani, locul 659 ATP) au părăsit competiția încă din primul tur, la prima lor apariție pe tabloul principal al unui turneu ATP.
Radu Țurcanu, debut cu emoții
Primul care a intrat în arenă a fost Radu Țurcanu, cel mai tânăr dintre ei. Acesta a fost învins de kazahul Alexander Shevchenko (25 de ani, numărul 75 mondial) cu scorul de 6-2, 6-4. În ciuda înfrângerii, Țurcanu a văzut partea plină a paharului. „A fost o experienţă foarte frumoasă, mulţumesc pentru acest wild card. Sper ca anul viitor să intru pe tabloul principal fără wild card şi să obţin un rezultat mai bun”, a declarat el la conferința de presă.
Emoțiile debutului și-au spus cuvântul. „Am început meciul puţin încordat, însă pe final m-am simţit din ce în ce mai bine. A fost greu pentru că voiam să fac o surpriză frumoasă la Ţiriac Open şi să joc mai bine, dar sper ca data viitoare să fie mai bine”, a adăugat Radu.
Și totuși, pleacă de la București cu o lecție importantă. „După acest meci cu un jucător de top 100 am văzut că nu e foarte mare diferenţa. Adică se poate ajunge acolo. Însă mai am mult de muncit şi de acumulat experienţă. Anul acesta vreau să ajung în Top 350 şi să încep să joc turnee challenger ca să urc cât mai mult în clasament”, a explicat el.
Analiza la rece a meciului
Întrebat ce ar fi putut face mai bine, Țurcanu a fost sincer. „Azi puteam să servesc un pic mai bine. Nu am avut un procentaj foarte bun pe serviciu, dar din spatele terenului mi s-a părut că a fost bine şi că a fost un meci destul de frumos”.
Pregătirea pentru un adversar de top (Shevchenko a fost în primii 50 ATP) a fost meticuloasă. „De zilele trecute am început, am încercat să mă uit pe net, să văd cum joacă, să analizez. Am făcut cu antrenorul săptămâna asta teme de joc pentru ca să mă pregătesc”.
Cât despre atuurile sale, tânărul jucător știe exact unde stă bine și unde mai are de lucrat. „Cel mai bine mi se pare că dau cu forehand-ul. Este destul de variat şi mă ajută cel mai mult. Am cele mai multe puncte. Mi-aş dori să îmi îmbunătăţesc aşezarea, uneori nu mă aşez cel mai eficient pentru majoritatea loviturilor”. Ca surse de inspirație, îi are pe cei mai în vogă jucători ai momentului: „Acum cel mai mult îmi place de Alcaraz, iar dintre stângaci ca mine – Shelton”.
Adrian Boitan, un eșec cu gust amar
Puțin mai târziu, Adrian Boitan, la 26 de ani, a intrat pe teren contra danezului Elmer Moller (22 de ani, numărul 134 mondial). A făcut un meci curajos și a fost aproape să trimită partida în decisiv, conducând cu 5-3 în actul secund, dar a cedat în final cu 3-6, 5-7.
La fel ca și colegul său, a ținut să mulțumească pentru șansa primită. „A fost o oportunitate pentru mine să fiu aici, mulţumesc Federaţiei Române de Tenis şi domnului Ion Ţiriac pentru acest wild card. O experienţă nouă pentru mine să joc pe tabloul principal al unui turneu de acest nivel. Mă bucur că am făcut un meci bun, însă am rămas cu un gust amar după acest eşec. Simt că aş fi putut să fac puţin mai bine”, a spus Boitan.
Concluzia lui e una care se aplică în tot tenisul modern.
„La tenis în ziua de azi diferenţele sunt foarte mici, lumea nu realizează cât de mici sunt în meciurile de acest gen. De asta e puţin frustrant pentru mine, pentru că sunt lucruri mici de care trebuie să ai grijă pentru a avea o şansă la nivelul ăsta”.
Lupta din spatele cortinei
Dar v-ați întrebat vreodată cât costă, pe bune, o astfel de carieră? Lupta nu se dă doar pe teren, ci și în afara lui, iar Boitan a vorbit deschis despre provocările financiare care se ridică la sute de mii de dolari. Nu-i chiar așa simplu.
Iar parcursul său a fost diferit. „Mi-am oferit o șansă când am plecat la colegiu în America să joc acolo pentru că familia mea nu avea foarte mulți bani încât să mă susțină. Acolo aveam tot ce-mi trebuie ca să mă îmbunătățesc, să joc mai bine, să mă maturizez, să fiu într-un mediu în care treaba mea acolo era doar să-mi cresc nivelul. Și cumva am întâlnit acolo oameni care au agreat să mă ajute, să mă sponsorizeze, creând o relație de prietenie cu ei, să spun așa. Însă în România este foarte greu, da”, a povestit el.
Banii rămân un factor decisiv în ascensiunea spre elita tenisului. Întrebat direct despre importanța componentei financiare, Boitan a oferit un răspuns tranșant, care lasă loc de multe interpretări despre starea tenisului românesc. „Cred că este un motiv foarte mare pentru care îmi ia mai mult să fac saltul”.
Lasă un comentariu