Momente de cumpănă pentru Mircea Lucescu. Legendarul antrenor, în vârstă de 80 de ani, a fost transferat la Terapie Intensivă în noaptea de sâmbătă spre duminică, după ce tratamentul pentru infarctul suferit vineri nu a mai funcționat. Acum se află în comă indusă la Spitalul Universitar de Urgență București, iar Mihai Stoichiță, directorul tehnic al FRF, a fost printre apropiații care l-au vizitat.
„Vești nu pot să vă dau”
Vizibil marcat la ieșirea de la secția de Reanimare, Mihai Stoichiță (71 de ani) a oferit primele detalii despre starea în care l-a găsit pe „Il Luce”. A stat doar cinci minute în salon, un timp suficient pentru a înțelege gravitatea situației. Cuvintele lui sunt grele. „Vești nu pot să vă dau, că nu am discutat cu nimeni, decât am stat cu el vreo cinci minute acolo. El care… nu răspunde la nimic. E normal, în starea în care e”, a declarat oficialul Federației.
Optimismul este greu de găsit în aceste momente. Iar Stoichiță a recunoscut deschis acest lucru. „Să sperăm că va fi bine. Să dea Dumnezeu! Nu poate să vorbească. E în stare indusă, probabil, ca să ajute…Nu știu cum să-i spun, că nu mă pricep.”
„Doar l-am atins și atât”
Directorul tehnic al FRF a descris o imagine tulburătoare din salonul de la Terapie Intensivă. O vizită scurtă, fără cuvinte, în care doar prezența fizică a contat. Nu a putut comunica deloc cu fostul selecționer. Cum vine asta, mai exact? Păi, lucrurile stau destul de clar, din păcate.
„M-a introdus un domn de acolo de la Reanimare, de la Terapie Intensivă. Am stat și m-am uitat la el și atât, atât, nimic altceva. Nu pot să spun nimic, nu pot să dau nicio declarație pentru că aș spune prostii, probabil”, a continuat Stoichiță.
Interacțiunea a fost minimă, aproape inexistentă. „Nu i-am spus nimic. De ce să spun că am spus ceva? Doar l-am atins și atât.”
Și a adăugat că Lucescu este, clar, monitorizat constant: „Sigur că e conectat la aparate. Eu m-am uitat… Au o îngrijire extraordinară în spitalul ăsta, se vede că e… E cineva tot timpul care controlează ce apare acolo”.
„Am fost și adversari și prieteni”
Dincolo de relația instituțională, pe cei doi îi leagă o prietenie veche, marcată de respect reciproc, chiar și atunci când s-au aflat în tabere adverse. Durerea lui Stoichiță era palpabilă. „Din păcate… Să dea Dumnezeu să aibă zile, asta e important. Altceva, nimic. Oricine ar fi fost, te doare când un om pățește așa ceva. Dar mai ales când ai avut relații cu el și de prietenie… îți dai seama.”
Acesta și-a amintit de istoria comună. „Ne-am fost și adversari și prieteni în același timp, întotdeauna.”
E drept că, în fața unei astfel de situații, pronosticurile sunt imposibile pentru un om din afara sistemului medical. „Eu nu pot să fiu nici optimist, nici pesimist, pentru că nu sunt doctor”, a punctat Stoichiță.
„Speranța moare ultima”
Protocolul de la Terapie Intensivă este extrem de strict, iar accesul este limitat. Stoichiță a explicat că a intrat în salon după ce a fost echipat corespunzător. „Nu am vorbit cu niciun medic. M-a dus un asistent, i-am zis… bine, m-au cunoscut, m-au îmbrăcat și m-au dus acolo, că trebuie să te îmbraci în echipament din acela antiseptic.”
Numai că familia are prioritate, iar vizitele sunt restricționate. „O să vorbesc cu Mugur (n.r. – șoferul lui Mircea Lucescu) și cu Matei (n.r. – nepotul) să văd când vin ei, pentru că n-are voie să intre decât o singură persoană.”
Stoichiță a mai spus că l-a informat și pe președintele FRF, Răzvan Burleanu, despre situația critică. „Îl anunț eu acum, o să-i dau telefon să-i spun, pentru că am fost tot timpul în legătură cu el și e normal, e îngrijorat și el și… ce să mai zici.”
La final, a lăsat o urmă de speranță, singurul lucru care mai rămâne în astfel de momente. „Să dea Dumnezeu să-i fie bine, să trăiască și să fie în continuare lângă noi, dar… Dar… speranța moare ultima. Asta e.”
Lasă un comentariu