Gheorghe Hagi a sosit miercuri seară la Arena Națională pentru a-i aduce un ultim omagiu lui Mircea Lucescu, omul care l-a lansat în fotbalul mare. Vizibil devastat de pierdere, „Regele” a vorbit, cu vocea gâtuită de emoție, despre relația specială cu „Il Luce” și a rememorat momentul din 1983, când a fost promovat direct la echipa națională de seniori.
Un profesor care ne-a învățat pe toți
Pentru Hagi, Mircea Lucescu a fost mai mult decât un antrenor. A fost un model de curaj, pasiune și dedicare, un om care a influențat generații întregi de fotbaliști. Cuvintele sale, spuse la catafalcul tehnicianului, descriu perfect moștenirea lăsată de acesta.
„O zi tristă și un moment… dar un profesor care ne-a învățat pe toți ce trebuie să facem. Când vorbim de nea Mircea, un om care totdeauna ne-a învățat să fim deschiși, ca totdeauna să devenim mai buni, să fim puternici, curajoși, pentru că el a avut curaj. Și, în ultimul rând, pasiunea de a iubi ceva, să ajungi la pasiune așa cum el și-a iubit meseria asta și tot ce a făcut pentru fotbal până în ultimul moment”, a spus Hagi.
Iar lecția pentru tânăra generație este clară. „Să aibă încredere multă. Fiecare sportiv trebuie să aibă încredere în el. Și al doilea lucru, să încerci să devii câștigător, pentru că numai cel care câștigă aduce fericire. Când pierzi sau când e un lucru din acesta, e tristețe. Și atunci ea trebuie să dureze puțin și după aceea trebuie să o iei de la capăt, practic să devii câștigător. Așa cum el a fost un câștigător, atât ca fotbalist, cât și ca antrenor. Cred eu, cel mai mare din toate timpurile. Să ajungi al treilea în lume, cred eu că numărul zice ceva neasteptat, la care cred eu că e greu să te gândești doar să ajungi acolo”, a continuat „Regele”.
S-ar putea să vă placă și:
Sfatul de aur: Dedicație, iubire și pasiune
Dar care a fost, până la urmă, cel mai important sfat pe care l-a primit de la mentorul său? Întrebat direct, Hagi a dezvăluit esența filozofiei lui Lucescu, o rețetă simplă la prima vedere, dar care stă la baza oricărei performanțe.
„Să iubim ce știm să facem mai bine, adică meseria care o ai, să te dedici. Dedicație, iubire și pasiune pentru tot ce faci, că numai atunci poți să ajungi sus. Și, cum v-am zis, curajul. El totdeauna asta cred că a avut, de când l-am cunoscut: curaj de a face lucrurile și, bineînțeles, modul lui de a învăța și de a progresa.”
Curajul de a promova un puști de 17 ani
Legătura dintre cei doi a început devreme și a fost una profundă, aproape părintească. Hagi a povestit cum Lucescu i-a schimbat destinul, având încredere în el la o vârstă la care alții nici nu îndrăzneau să viseze la echipa mare.
„M-a crescut, m-a educat. Cred că tot ce am făcut în viață am făcut datorită celor doi antrenori-profesori care i-am avut: nea Ioji la 12 ani, care și el nu mai trăiește, și acum nea Mircea, care m-a luat la 17 ani pentru că a avut curajul să mă promoveze de la juniori direct la echipa mare, fără să trec pe la U21. N-am avut nicio prezență, nicio selecție direct. Și asta cred că el a influențat toată traiectoria mea fotbalistică.”
Lupta până în ultima clipă
Chiar și în ultimele sale zile, Mircea Lucescu a rămas un luptător, un exemplu de devotament pentru meseria pe care a iubit-o enorm. Hagi a dezvăluit că a vorbit cu el cu doar două zile înainte de tragedie, într-un moment în care speranța încă exista.
„Asta înseamnă dedicație, până în ultima zi să fii acolo, unde lucrul care îl iubești. El a trăit în ultima perioadă… el știe, dar eu ce am văzut: un om care până în ultima clipă el a luptat și a făcut-o cu curaj. Un profesor absolut, 100%”, a mărturisit Hagi, adăugând: „Am vorbit cu el acum două zile, înainte, când era bine la spital, în ziua în care s-a simțit bine și îl așteptam să iasă și după aceea s-a întâmplat ce s-a întâmplat.”
O carieră de neegalat în cifre
Dincolo de amintiri, cifrele vorbesc de la sine despre anvergura carierei lui Mircea Lucescu. Ca jucător, a evoluat la Dinamo București (cea mai mare parte a carierei), Știința București și Corvinul Hunedoara, câștigând 7 titluri de campion și o Cupă a României, toate cu Dinamo.
Ca antrenor, palmaresul său este copleșitor. A pregătit echipe precum Corvinul, naționala României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev. În total, a adunat 36 de trofee, printre care:
- 9 titluri de campion al Ucrainei
- 8 Cupe ale Ucrainei
- 7 Supercupe ale Ucrainei
- 2 titluri de campion al României
- 3 Cupe ale României
- 2 titluri de campion al Turciei
- Cupa UEFA
- Supercupa Europei
- Supercupa Rusiei
- Cupa Anglo-Italiană
