Cristi Chivu, antrenorul român al lui Inter Milano, este la un pas de un titlu istoric în Serie A. Echipa sa a acumulat 75 de puncte după 32 de etape. Lider detașat, cu un avans de 9 puncte față de Napoli și 12 față de AC Milan, Chivu a avut un discurs neașteptat de acid la conferința de presă dinaintea meciului cu Cagliari. Duelul este programat vineri, de la ora 21:45. După victoria cu Roma, scor 5-2, el a transmis și un mesaj pentru Mircea Lucescu (80 de ani), aflat într-o stare critică.
Ironia, un joc serios?
Înainte de partida cu Cagliari, Chivu a fost întrebat despre ironia la adresa lui Allegri, de săptămâna trecută. Antrenorul român a spus atunci: „Scudetto? Voi face precum colegii mei care vorbesc despre Champions League: și noi ne apropiem de obiectivul nostru”. Se referea la antrenorul lui Milan, cel care a transmis că obiectivul echipei lui e calificarea în UCL. Dar cum vine asta, să nu înțelegi o glumă? V-ați gândit vreodată cât de mult se iau lucrurile prea în serios în fotbal?
Chivu a explicat clar, cu zâmbetul pe buze, e drept: „Dacă nu înțelegem ironia, să facem altceva. Multe lucruri sunt luate prea în serios. A fost o glumă. S-a vorbit mereu despre calificarea în Liga Campionilor. Nu am inventat nimic. Am spus-o cu zâmbetul pe buze. Cineva a luat-o prea în serios. Trebuie să înțelegem. Fotbalul este un joc, trebuie să-l luăm ca atare. Sunt echipe care au încercat să câștige titlul, dar doar una o poate face”. Numai că, dincolo de cifre și clasamente, un pic de umor nu strică nimănui, nu-i așa?
Raspunsul acid pentru critici
Jurnaliștii italieni l-au provocat, întrebându-l dacă și-a schimbat discursul pentru că echipa sa câștigă. Era o aluzie la faptul că tehnicianul lui Inter a început să le răspundă adversarilor din Serie A, lucru care nu se întâmpla la începutul sezonului.
S-ar putea să vă placă și:
Chivu a replicat, cu o aluzie directă la discuțiile din Italia de la momentul numirii sale pe banca lui Inter, și pe bune că a fost un răspuns tranșant: „Pot fi orice, dar nu sunt prost. M-am adaptat. S-au schimbat așteptările. Spuneau că sunt un antrenor fără experiență, că vom termina pe 8, că o să mă dea afară după câteva etape și făceau lista cu cine ar fi venit în locul meu. În schimb, am mers mai departe datorită unui grup de bărbați și băieți care au avut ambiția de a fi competitivi. Pe parcurs, lucrurile s-au schimbat. Totul a început după meciul cu Juve. Atunci totul s-a transformat într-un crucifix mediatic, atât pentru Inter, cât și pentru un jucător de la Inter. Atunci s-a schimbat povestea. Nu am fost niciodată polemic, nu mi-am pus niciodată o mască. Am încercat întotdeauna să nu vorbesc despre arbitri și să mențin un echilibru. Dacă cuiva nu-i place ce spun, chiar dacă rămân consecvent, nu e treaba mea. Eu mă gândesc la ceea ce sunt eu. La oamenii care mă iubesc, lucrez pentru ei. Pentru a clarifica ceea ce am spus înainte de meciul cu Juve… Am spus ceva care a fost redat altfel: «Când voi vedea un antrenor care va reuși să spună că a avut parte de o eroare în favoarea sa, voi începe să vorbesc despre arbitri». Dar nu am spus niciodată că eu voi fi primul care va vorbi despre arbitri”.
Un discurs lung, plin de frustrări acumulate, nu-i așa? Să fim serioși, cine nu ar fi reacționat așa după atâtea critici?
Filosofia „mediocra” a succesului
Antrenorul român a abordat și percepția asupra campionatului, în funcție de punctajul acumulat. Nu de puține ori, mulți consideră că un campionat cu un lider detașat devine „mediocru” și plictisitor.
Iar Chivu are o replică tăioasă pentru această mentalitate: „Pe măsură ce punctajul crește, campionatul devine atractiv sau mediocru. Aș vrea să fiu toată viața «mediocru» și pe primul loc în clasament. Asta îmi dă certitudinea unei munci bine făcute, a unui club care mă susține și a unor jucători care mă urmează. Devine prea ușor să clasifici un campionat în funcție de clasament.”
Stai puțin, să fii „mediocru” și campion? Păi, pe bune, cred că mulți ar semna pentru asta!
Chivu, la 45 de ani, pare să fi găsit formula succesului, iar cu 75 de puncte acumulate, este clar că drumul său nu a fost deloc unul „mediocru”.
