Absența președintelui Nicușor Dan de la priveghiul lui Mircea Lucescu a stârnit vii controverse, mai ales în contextul în care peste 20.000 de oameni au venit la Arena Națională pentru a-i aduce un ultim omagiu legendarului antrenor. Acum, șeful statului a oferit, în sfârșit, o explicație pentru decizia sa.
„Nu am vrut să duc într-o zonă politică”
Invitat la Europa FM, Nicușor Dan a vorbit despre emoția acelor zile și a motivat că nu a dorit ca prezența sa să politizeze un eveniment solemn, dedicat exclusiv memoriei lui „Il Luce”. Hai să vedem, e un motiv suficient?
„Am fost impresionat de armonia pe care acest eveniment nefericit a stârnit-o în lumea fotbalului. Am văzut oameni de fotbal…Am pasiunea asta de a urmări zona sportivă. Mai mult mă uit la comentarii, mai mult mă interesează reacțiile. Nu am televizor acasă din cauza copiilor, să nu se uite ei. Toate acele zile când sicriul a fost la Arena Națională au fost emoționante. Eu nu am vrut să duc într-o zonă politică cu o prezență a mea. Faptul că oamenii au fost neasteptat de decenți, au fost acolo cu familia, e un lucru bun pentru România. Când se întâmplă lucruri bune trebuie să le salutăm”, a declarat președintele României.
Un pelerinaj la Arena Națională
Mircea Lucescu a încetat din viață pe 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, fiind înmormântat trei zile mai târziu la Cimitirul Bellu. Priveghiul organizat pe 8 și 9 aprilie la Arena Națională a transformat stadionul într-un adevărat loc de pelerinaj pentru iubitorii fotbalului.
S-ar putea să vă placă și:
Peste 20.000 de oameni au trecut pe la catafalcul său.
Și totuși, în timp ce premierul Ilie Bolojan și-a făcut apariția pentru a-i aduce un omagiu, absența șefului statului a fost notată de toată lumea. Cum vine asta, președintele să nu participe la un asemenea eveniment de anvergură națională?
O carieră copleșitoare
Dincolo de controversele momentului, rămâne moștenirea uriașă lăsată de Mircea Lucescu. Și-a legat numele de Dinamo București, club unde a făcut primii pași în fotbal și unde a câștigat 7 titluri de campion și o Cupă a României ca jucător, evoluând si pentru Știința București și Corvinul Hunedoara.
Dar cariera de antrenor a fost cea care l-a transformat într-o legendă. Pe lista echipelor pregătite se numără nume uriașe: Corvinul, naționala României, Dinamo, Pisa, Brescia, Reggiana, Rapid, Inter, Galatasaray, Beșiktaș, Șahtior, Zenit, naționala Turciei și Dinamo Kiev.
Palmaresul său include nu mai puțin de 36 de trofee (un record pentru un tehnician român), printre care Cupa UEFA și Supercupa Europei, 9 titluri de campion în Ucraina, 8 Cupe ale Ucrainei, 7 Supercupe ale Ucrainei, 2 titluri în România, 2 titluri în Turcia și 3 Cupe ale României.
