Tănase Dima, ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani, rămâne o enciclopedie vie a fotbalului românesc. El este singurul antrenor care i-a avut sub comandă atât pe Nicolae Dobrin, cât și pe Gică Hagi, doi dintre cei mai mari fotbaliști din istoria noastră. Iar amintirile sale despre o epocă plină de controverse, inclusiv despre meciuri „dubioase”, sunt pur și simplu explozive.
Blatul care a costat un titlu
Una dintre cele mai dureroase amintiri ale profesorului Dima este legată de sezonul ’77-’78, când FC Argeș avea șansa eventului. Totul s-a năruit la un meci cu FC Bihor, la Oradea. „Am avut jocul la FC Bihor, la Oradea, pe care l-am pierdut în mod surprinzător! Mi-e foarte greu să ajung la un verdict de ce am pierdut acel joc, pentru că au fost foarte multe probleme în ziua jocului”, povestește antrenorul. Contextul era clar: „Oradea era la retrogradare, singura șansă de a se salva de la retrogradare era să o bată pe Argeș”.
A fost ceva necurat? Răspunsul vine fără ezitare. „În mod cert! Acest fapt mi l-a relatat observatorul federal al acelui joc, profesorul Constantin Ardeleanu”. Mai mult, Dima a fost întâmpinat la stadion de antrenorul gazdelor, Puiu Coșmoc, cu o întrebare de un cinism total: „Bine, mă, tu nu vrei să câștigăm noi meciul ăsta?”.
Reacția sa a fost una radicală. Atât de indignat a fost, încât a refuzat să se întoarcă acasă cu echipa. „Am hotărât ca deplasarea de la Oradea spre acasă să o fac cu trenul. N-aș fi putut să vin acasă după această înfrângere rușinoasă și să accept această înfrângere”. Ajuns la Pitești, și-a anunțat retragerea de la club.
S-ar putea să vă placă și:
Și totuși, susține că echipa sa nu a fost implicată în astfel de practici. „Vă mărturisesc, pentru că sunt în fenomen de ani și ani de zile… Piteștiul n-a intrat în jocul acesta niciodată. Absolut niciodată! Pentru că președintele nostru de atunci era Puiu Rapaport (fostul mare arbitru plecat ulterior în Israel)”.
Dobrin sau Hagi? Verdictul așteptat de o țară întreagă
V-ați întrebat vreodată, pe bune, care a fost mai bun? Tănase Dima este singurul om care poate oferi un răspuns avizat, lucrând cu ambii. Numai că verdictul său este unul diplomatic, dar plin de substanță. „Aș vrea să vă spun următorul fapt. Și eu, și ei am avut șansa să fim împreună. Amândoi jucători de talent, de mare talent. Amândoi creatori. Jucători care s-au impus”.
Profesorul explică diferența subtilă, dar esențială. „Talentul lor era clar și se exprimau cu o ușurință ieșită din comun. La un moment dat, ori unul, ori celălalt având mingea, creau situații periculoase pentru adversar. Mai mult decât atât, datorită calităților acestor doi jucători, îi puneau în valoare pe coechipieri. Așa, de exemplu Dobrin, fie pe Radu I, fie pe Jercan sau pe Doru Nicolae. Dincolo, Hagi, prin driblingurile lui, prin pasele lui surprinzătoare, crea situații iminente de gol”.
O comparație directă este evitată, mai ales din motive personale. „N-aș vrea să fiu subiectiv, să spun Hagi pentru că este aromân ca și mine. Ar trebui să fiu imparțial și să spun că de amândoi am avut grijă, am ținut mult la pregătirea lor sportivă”.
Până la urmă, istoria i-a așezat pe piedestale diferite: „Unul a fost apreciat și numit «Prințul din Trivale», celălalt «Regele».”
Dobrin, între geniu și „scăpări omenești”
Despre Nicolae Dobrin, amintirile sunt mult mai personale și colorate. Dima povestește un episod în care „Prințul” a refuzat o convocare la națională pentru un turneu în Brazilia, pe motiv că „nu suportă acest drum atât de lung cu avionul”. A urmat o suspendare, dar și un moment în care antrenorul a reușit să-l „renască”.
Dar cele mai savuroase povești sunt cele din afara terenului. „Altă dată am fost sculat noaptea la ora 2:00, telefon acasă, de la Gica, pentru că nu venise Gicu acasă…”. Unde era? „Ca orice tânăr, ca orice om de o anumită poziție, mai avea niște scăpări. Le numesc așa, firești, omenești. Îi plăcea anturajul. Gicu sigur că n-a fost băutor, în mod cert”.
Enigma Guadalajara 1970, unde Dobrin nu a jucat niciun minut, este parțial lămurită. Dima povestește o discuție cu selecționerul Angelo Niculescu, care a negat orice conflict personal. „Toți am regretat lipsa lui din echipă, era Pele al României în acel meci”, spune Dima, care adaugă o nuanță neașteptată: „Gicu nu mi-a spus ceva special. El, într-un fel, a mărturisit că a fost și vina lui în toată povestea asta”.
Fotbalul de azi, o lipsă de personalitate
Trecut și pe la Dinamo sau Sportul Studențesc, Tănase Dima a lucrat cu nume grele precum Cornel Dinu, Mircea Sandu sau Gino Iorgulescu. Despre perioada din Regie își amintește că „era o atmosferă aparte față de celelalte echipe din prima ligă. Sigur că alt nivel, în primul rând, alt nivel de cultură, alt nivel de educație”.
O critică dură.
Iar comparația cu fotbalul de azi este necruțătoare. „Astăzi mi-e foarte greu să înțeleg, nu numai mie, cred că multă lume… Fotbalul este în pericol cu jocul acesta tendențios, de a juca mult lateral și înapoi. Înapoi și cu portarul în situații, după părerea mea, ridicole”. Verdictul său este tranșant: „Asta înseamnă lipsă de personalitate, lipsă de un fundament rațional de a înțelege jocul pe atac și pe apărare”.
La 90 de ani, nu a primit nicio felicitare din partea Federației. Întrebat dacă a fost invitat la FRF pentru o floare sau o diplomă, răspunsul a fost scurt: „Nu”. Secretul longevității sale? „Două imperative am avut: viața de familie și viața profesională. Am conștiința împăcată că pe amândouă le-am făcut foarte bine. Am doi nepoți, unul de 3 ani și unul de 10 ani în casă; casa fiind plină, înseamnă tinerețe”.
