E oficial, Gheorghe Hagi este noul selecționer al României, la 61 de ani. Numirea vine la un sfert de secol de la primul său mandat, o perioadă marcată de un obiectiv ratat, dar și de o declarație rămasă celebră în fotbalul românesc. Atunci, „Regele” îl înlocuia pe Ladislau Boloni, acum pe regretatul Mircea Lucescu, dar contextul era complet diferit.
Fraza care a rămas în istorie
În iunie 2001, Hagi era instalat în funcție de vechiul regim de la Casa Fotbalului, condus de Mircea Sandu. Procedura a fost rapidă, fiind validat și prezentat în aceeași zi, moment în care și-a anunțat filosofia. „Îmi doream din primul moment să antrenez echipa națională. La această propunere, trebuia să spun doar «da». Eu am spus și sper să nu dezamăgesc pe nimeni. E încă o zi fericită din viața mea și îmi doresc ca această fericire să dureze trei ani. Am de gând să colaborez cu toată lumea: antrenori, jucători, Federație, cluburi, presă”, spunea Hagi la acea vreme.
Iar apoi a venit declarația care a intrat în folclor, legată de obiectivul principal, calificarea la Mondialul din Coreea de Sud și Japonia. „Echipa trebuie să meargă la Mondiale. Am venit încrezător la națională și nu mi-e teamă. Cui îi est frică de lupi să nu intre în pădure”, a afirmat Hagi. Numai că înțelegerea pe trei ani nu a fost dusă la capăt, colaborarea încetând în toamna aceluiași an.
Respect pentru predecesor
Așa cum a procedat și acum, vorbind laudativ despre Mircea Lucescu, Hagi a avut cuvinte de apreciere și pentru munca depusă de predecesorul său din 2001, Ladislau Boloni, care plecase la Sporting Lisabona. „Loți a făcut o muncă bună la echipa națională. Mă lasă într-o postură favorabilă și îi mulțumesc pentru acest lucru”, declara noul selecționer.
Întrebat dacă va merge pe aceeași linie, Hagi a ținut să sublinieze, totuși, că nu va fi un simplu continuator. „Niciun om nu seamănă cu celălalt. Fiecar are ideile lui, eu voi căuta drumul spre performanță după ideile mele.”
O altă lume, o altă Românie
Vă mai amintiți cum era lumea atunci, în 2001? Președintele României era Ion Iliescu, iar premier Adrian Năstase, țara fiind în plin proces de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană. Economia încă resimțea din plin tranziția post-comunistă, iar leul vechi era încă în circulație (denominarea a venit abia în 2005).
Pe plan extern, George W. Bush era la început de mandat în SUA, iar atentatele de la World Trade Center încă nu avuseseră loc. Vladimir Putin era, la fel ca acum, președintele Federației Ruse. Era epoca CD-urilor și a postului MTV, telefoanele smart nu existau, iar starurile fotbalului se numeau Zinedine Zidane, Ronaldo Nazario sau Figo. În România, Gigi Becali încă nu devenise finanțatorul Stelei.
O lume complet diferită.
Atunci, naționala României venea după trei calificări consecutive la Campionatul Mondial și o căuta pe a patra. Obiectivul a fost ratat, în urma barajului de tristă amintire cu Slovenia, dubla care practic i-a și semnat sentința lui Hagi. E drept că atunci „Regele” se baza pe o generație considerată unanim mai valoroasă decât cea pe care o va pregăti din 2026.