Alireza Beiranvand (33 de ani), portarul Iranului, a ținut poarta închisă duminică seară la Cupa Mondială 2026. Cele 7 parade din 0-0 cu Belgia i-au adus distincția de „jucătorul meciului” și un punct important Iranului, în turneul găzduit de SUA, Mexic și Canada.
Prestația portarului menține Iranul în cursa calificării. Remiza cu Belgia, o echipă cotată superior, reprezintă un punct câștigat, iar intervențiile decisive ale lui Beiranvand au făcut diferența între un egal muncit și o înfrângere care ar fi complicat serios calculele pentru faza următoare.
Dacă Iranul avansează, Beiranvand va fi un motiv principal. El a dovedit împotriva Belgiei că poate menține echipa în joc sub presiune, iar la un Mondial, un portar în formă poate influența parcursul unei naționale aproape la fel de mult ca un golgheter.
La 14 ani a plecat la Teheran și a dormit în zona Pieței Azadi
Povestea lui Beiranvand capătă și mai multă greutate când îi aflăm începuturile. La 14 ani, a plecat din familia sa nomadă din provincia Lorestan și a mers la Teheran pentru a-și urma visul de a juca fotbal. Mătușa sa nu l-a primit, iar adolescentul a ajuns să trăiască pe străzi.
Beiranvand a vorbit deschis despre ruptura din familie. Portarul Iranului a explicat că opoziția a venit chiar din casă.
„Tatăl meu nu voia să joc fotbal. De fapt, era împotriva oricărui tip de sport și chiar împotriva școlii. Spunea că nimic dintre acestea nu ar fi benefic pentru familia noastră numeroasă. Mi-a distrus chiar și echipamentul de fotbal și mi-a spus că ar trebui să-mi găsesc un loc de muncă.”
Visul său nu s-a oprit însă acolo. În Teheran, a lucrat aproape orice pentru a se întreține și a rămâne conectat la fotbal. A muncit într-un atelier de croitorie, unde cosea de la 7 dimineața până la prânz și făcea apoi tura de noapte până la ora 2. A spălat vase și a curățat cuptorul într-o pizzerie, a trecut și printr-o spălătorie auto, iar la un moment dat a ajuns măturător stradal pentru administrația orașului.
Unul dintre cele mai puternice detalii e chiar locul în care dormea. Potrivit GSP, Beiranvand și-a amintit anii în care încerca să supraviețuiască lângă Piața Azadi din Teheran.
„Dacă vorbești cu oamenii fără adăpost din jurul Pieței Azadi, toată lumea mă cunoaște acolo, pentru că obișnuiam să dorm pe stradă chiar în zona pieței.”
Munca de supraviețuire a format reflexele portarului decisiv
Unele povești grele rămân doar povești. Aici, ele au condus la un portar de Mondial. Beiranvand nu s-a limitat la antrenamente, ci a supraviețuit. Programul său spune mult despre drumul parcurs până la nivelul de azi.
Și în pizzerie, experiența a fost brutală, după cum a povestit chiar el.
„A fost mai mult ca o exploatare a omului de către om decât ca o meserie. Mă trezeau la cinci dimineața și mă puneau să spăl vasele și să curăț cuptorul de pizza.”
Mai există un episod care arată cât de departe era atunci de scena pe care se află acum. O rudă a lui Alireza Beiranvand, citată de sursă, a povestit că angajatorul l-a sunat pe tatăl portarului și i-a spus: „Chiar credeai că fiul tău va deveni sportiv la Teheran? Nu, dragul meu, el mătură străzile”.
Azi, diferența este uriașă. De la străzile Teheranului, Beiranvand a ajuns omul care oprește Belgia la Cupa Mondială. Pentru publicul iranian, inclusiv pentru cei critici față de regim, astfel de povești prind imediat: eroul nu vine dintr-un drum protejat, ci dintr-o luptă dusă ani la rând.
Ascensiunea a început în 2015 și l-a dus până în Europa
Saltul în carieră a început în 2015. A urmat mutarea de la Naft Teheran la Persepolis în 2016, apoi pasul spre Europa, la Royal Antwerp, în 2020. Acum joacă pentru Tractor SC din Tabriz, în Iran.
Aceste borne contează și sportiv. Nu vorbim despre un portar apărut dintr-un meci mare, ci despre un jucător care a urcat treaptă cu treaptă și care ajunge la 33 de ani într-un punct de maturitate ideal pentru postul său. Pentru Iran, asta înseamnă experiență într-un moment în care greșelile mici costă enorm.
Și în vestiar, profilul său este ușor de citit din teren, chiar dacă reacțiile coechipierilor nu sunt publice: un portar care a trecut prin asemenea episoade aduce autoritate, rezistență și calm. Exact lucrurile pe care o națională le cere când e presată și are nevoie să obțină puncte.
Ce urmează pentru Iran depinde mult de portarul său
Iranul decide acum soarta calificării. Egalul cu Belgia nu decide singur calificarea, dar schimbă tonul grupei. În locul unei echipe obligate să repare rapid un pas greșit, Iranul rămâne în cursă și are în poartă un om care tocmai a arătat că poate ține piept unui adversar de top.
Presiunea crește. După un meci cu 7 parade și un trofeu individual, Beiranvand va intra în următoarele partide ca un reper clar al echipei. Pentru suporteri, aceasta e vestea care contează: Iranul are un portar capabil să câștige puncte aproape de unul singur, iar la Mondial astfel de portari schimbă grupe, nu doar scoruri.
Duminică seară, bilanțul lui Alireza Beiranvand a fost limpede: 7 parade, 0 goluri primite, 1 punct pentru Iran și trofeul de „jucătorul meciului” după 0-0 cu Belgia.
Lasă un comentariu