Simona Halep a dezvăluit, la șapte ani de la titlul cucerit sâmbătă, 13 iulie 2019, că momentul care i-a schimbat finala de la Wimbledon a venit înainte să intre pe teren. Fosta campioană a povestit că, după ce a așteptat-o pe Serena Williams aproximativ 9-10 minute la vestiar, a ales să rupă tensiunea și să plece prima spre teren.
Dincolo de anunț, aici stă cheia unuia dintre cele mai mari meciuri din cariera Simonei Halep: nu tactica din timpul schimburilor, ci felul în care și-a mutat mintea din zona de intimidare în zona de control. Iar scorul din finală, 6-2, 6-2, arată cât de puternic a fost acel declic. A fost o victorie în două seturi, fără set pierdut, într-un meci pentru care chiar ea spune că nu credea că o să-l poată câștiga vreodată la Wimbledon.
Halep are în carieră 580 de victorii și 243 de înfrângeri, plus 2 titluri de Grand Slam, la Roland Garros în 2018 și Wimbledon în 2019. Dar povestea spusă acum arată altceva: cum se câștigă la nivelul cel mai înalt și înainte de primul punct. Pentru fanii tenisului, detaliul acesta explică de ce finala cu Serena Williams n-a semănat cu un meci apăsat de emoție, ci cu unul controlat de la început până la final.
Halep spune că s-a montat în câteva secunde, chiar înainte de intrarea pe teren
Simona Halep a explicat că regula de la Wimbledon schimbă și atmosfera dinaintea finalei. La acest turneu, jucătoarele pleacă și intră pe teren în același timp, spre deosebire de alte competiții.
În miniseria despre cariera ei, Halep a intrat într-un detaliu pe care nu îl mai spusese până acum. Potrivit GSP, chiar acel episod din vestiar a făcut diferența.
„Cred că una dintre cele mai mari reușite ale miniseriei «Simona – povestea unui vis» este că m-a făcut să povestesc lucruri pe care nu le-am spus niciodată până acum.”
Apoi a venit și momentul-cheie, povestit chiar de ea, pe larg.
„Meciul acela l-am câștigat cumva de la vestiar, dacă pot să zic asta, dacă îndrăznesc să spun asta, pentru că toată lumea o aștepta, bine, asta nu știu dacă trebuie să o spun, dar (râde)… Toată lumea o aștepta să iasă de la vestiare și acolo, la Wimbledon, trebuie să pleci în același timp și să intri pe teren în același timp, nu e ca la alte turnee, când anunță prima dată jucătorul mai slab clasat și apoi pe al doilea. La Wimbledon trebuie să intri deodată, ceea ce este foarte frumos. Și când o așteptam, cred că am așteptat-o vreo 9-10 minute, toată lumea se mișca în jurul meu, eu tensionată, urma finala de Wimbledon, zic măi, dar ce face de nu vine încă. Și când a ieșit, m-am dus glonț, nu am mai așteptat-o să stea lângă mine, m-am dus așa și am zis eu mă duc să fiu prima, să intru prima pe teren și o să joc bine. De acolo m-am montat. Nu m-am mai lăsat intimidată de ea, pentru că este o sportivă pe care toți au admirat-o, nu cred că există vreun jucător care să nu o admire pe Serena pentru tot ce a făcut și cumva te intimida lucrul acesta, am fost intimidată în multe meciuri. Dar toate meciurile mele cu ea, 90% dintre ele, au fost foarte aproape, ori în setul trei, ori 6-4, 7-6, foarte aproape. Și aveam cumva încredere că am o șansă cu ea, dar nu la Wimbledon, în finală, unde câștigase de vreo 10 ori.”
Aici e și miza pentru cine urmărește marile finale: Halep nu spune că a dispărut presiunea, ci că a refuzat să mai joace sub ea. Serena Williams era adversara care o intimidase în multe meciuri. Și totuși, Halep simțea că duelurile lor fuseseră strânse, în 90% dintre cazuri, fie în set decisiv, fie la 6-4, 7-6. A păstrat acel gând și l-a transformat în combustibil exact înainte de intrarea pe teren.
Finala de la Wimbledon a venit pe o suprafață pe care nu o considera favorită
Detaliul face victoria și mai puternică. Simona Halep a spus clar că iarba nu i-a fost niciodată pe plac. Titlul din 2019 a venit la un an după Roland Garros 2018, al doilea ei trofeu major, dar pe o suprafață pe care o simțea mai puțin apropiată de jocul ei.
De aceea, succesul cu Serena Williams a însemnat mai mult decât un simplu Grand Slam în plus. A fost meciul în care a respectat sută la sută ceea ce primise de la antrenori și de la echipă, într-o finală în care a intrat fără sentimentul că are ceva de apărat.
„Nu m-am gândit că o să pot câștiga vreodată la Wimbledon. O spun sincer pentru că suprafața de joc nu mi-a fost niciodată pe plac, deși am avut o semifinală, care n-a fost rea, după un turneu bun în anul acela. Dar n-am crezut că o să pot să ajung în finală și să o și câștig, mai ales cu cine! A venit de la sine, de la meci la meci am început să cred că am o șansă, iar în finală n-am avut nimic de pierdut. Aveam ceva în cap și am respectat sută la sută ceea ce am primit de la antrenori, de la echipă.”
Pentru fan, asta schimbă și lectura finalei din 13 iulie 2019. Nu a fost doar o zi în care Simonei i-a ieșit totul. A fost suma a două lucruri care în sportul mare cântăresc enorm: claritatea tactică și curajul de a nu te mai lăsa apăsat de numele din față. Iar când ele se leagă, apare un 6-2, 6-2 cu o campioană care dominase Wimbledonul și câștigase acolo de aproximativ 10 ori.
Simona Halep rămâne cu 2 titluri de Grand Slam în palmares, la Roland Garros 2018 și Wimbledon 2019, plus un bilanț general de 580 de victorii și 243 de înfrângeri în carieră.
Lasă un comentariu