La doi ani de la diagnostic, mai puțin decât cei trei ani de când se stabilise cu familia în Arizona, Rob Preston, fost jucător la Idaho State University în anii ’90, a murit vineri, în Surprise, Arizona, după lupta cu Scleroza Laterală Amiotrofică, boala cunoscută și ca ALS.
Consecința imediată e una care trece dincolo de teren: în urmă rămân soția sa, Marci, și șase copii, între ei și un set de tripleți de 13 ani. În sport, numele lui Preston rămâne legat de ultimul său sezon universitar, 1996-1997, când a intrat în prima echipă a conferinței Big Sky.
Cifrele care au marcat cariera
Acolo se vede cel mai clar ce jucător a fost. A încheiat acel sezon cu 14,6 puncte și 7,7 recuperări pe meci, iar cifra de la recuperări l-a pus pe primul loc în conferință. Pentru un om de 2,03 metri, jocul lui era construit pe atletism și prezență fizică, iar foștii coechipieri l-au descris și prin energia cu care ținea vestiarul aproape.
După perioada de la Idaho State, cariera lui profesionistă a trecut prin Belgia, Franța, Elveția și Olanda. A fost însă o carieră marcată de dificultăți, iar la un moment dat s-a retras pentru a se dedica familiei. Mai târziu a lucrat ca director de cont la CNA National, companie care furnizează contracte de service pentru vehicule.
Reacții de la foștii coechipieri
Din reacțiile celor care au fost lângă el se conturează mai ales profilul omului, nu doar al sportivului. Patrick Lee, fost coechipier la Idaho State, a transmis, potrivit idahostatejournal.com, că Preston a fost un coleg și un prieten important, un om care muncea mult și pe teren, și în afara lui, iar prezența lui era căutată de cei din jur. Tot Lee a povestit că l-a găsit cu același spirit de glumă și același zâmbet chiar și în perioada în care știa ce urmează în lupta cu boala, sprijinit permanent de familie.
Și Jim Potter, fost coechipier atât la Idaho State, cât și în Belgia, l-a descris ca pe un jucător cu talent clar pentru baschetul profesionist. El și-a amintit orele petrecute împreună, între meciuri și antrenamente, și a arătat că gândul lui merge acum în primul rând către familia lui Preston și către copiii rămași în fața acestei pierderi.
Ce rămâne din cariera lui
Pentru fanii care vor să așeze repede numele în context, reperul central este sezonul 1996-1997. Atunci, Rob Preston a ajuns în prima echipă Big Sky cu medii de 14,6 puncte și 7,7 recuperări, iar la recuperări a fost liderul conferinței. Restul traseului lui a continuat în Europa, cu opriri în patru țări, înainte de retragerea din joc și mutarea accentului pe viața de familie și pe cariera din afara sportului.
Ce urmează, din datele cunoscute până acum, este ecoul lăsat de dispariția lui în jurul familiei și al foștilor coechipieri, la trei ani după mutarea în Arizona și la doi ani după diagnosticul de ALS.
Lasă un comentariu