Când se anulează un gol pentru ofsaid și cum contează poziția atacantului în momentul pasei unui coechipier

Un gol se anulează pentru ofsaid dacă un jucător aflat în poziție neregulamentară la atingerea mingii de către un coechipier intervine apoi în joc în condițiile prevăzute de regulament. Contează atât poziția din acel moment, cât și ceea ce face atacantul în continuare: poate comite abaterea inclusiv fără să atingă mingea, dacă afectează un adversar.

Poziția se stabilește față de minge și de penultimul adversar

Informațiile au fost relatate de theifab.com. Potrivit prezentării Legii 11 de către The FA, un jucător este în poziție de ofsaid dacă orice parte a capului, trunchiului sau picioarelor se află în jumătatea adversă, fără a include linia de la mijloc, și este mai aproape de linia porții adverse decât mingea și penultimul adversar. Condițiile trebuie îndeplinite împreună.

Mâinile și brațele nu intră în această evaluare. Limita superioară a brațului este la nivelul părții de jos a axilei. Astfel, un braț întins dincolo de adversari nu stabilește singur o poziție de ofsaid.

Un jucător ale cărui părți relevante ale corpului se află în propria jumătate nu este în poziție de ofsaid. Într-unul dintre exemplele regulamentului, jocul continuă tocmai pentru că nicio parte a capului, trunchiului sau picioarelor atacantului nu se află în jumătatea adversă.

Momentul pasei decide, iar o nouă atingere schimbă evaluarea

Poziția se verifică atunci când coechipierul joacă sau atinge mingea. În cazul în care portarul aruncă mingea către un coechipier, reperul este momentul în care îi dă drumul.

Această diferență contează la șuturile respinse. Un atacant aflat în poziție regulamentară când coechipierul șutează poate juca mingea respinsă chiar dacă, la intervenția portarului advers, se află dincolo de penultimul adversar. Atingerea portarului nu este momentul folosit pentru stabilirea poziției sale.

O nouă atingere a unui coechipier cere o nouă evaluare. Exemplul din Legea 11 urmărește un atacant aflat inițial în poziție de ofsaid, care nu afectează niciun adversar. Mingea ajunge la un coechipier în poziție regulamentară. Acesta înaintează și îi pasează ulterior atacantului, aflat acum în poziție regulamentară: faza poate continua.

Participarea la fază poate însemna și împiedicarea portarului

După stabilirea poziției, se verifică intervenția jucătorului. Abaterea poate apărea în următoarele situații:

Joacă sau atinge mingea trimisă ori atinsă de un coechipier. Este suficientă și o atingere accidentală a coechipierului.
Împiedică un adversar să joace sau să poată juca mingea, inclusiv prin obstrucționarea clară a câmpului vizual al portarului ori prin disputarea mingii.
Încearcă să joace o minge aflată aproape, iar această mișcare afectează adversarul. Situația include încercarea de a interveni în fața portarului la o lovitură liberă.

Alergarea spre minge nu este suficientă pentru sancționare dacă atacantul nu o joacă și nu împiedică adversarul să o joace. Jocul continuă și când spre aceeași minge aleargă un coechipier aflat în poziție regulamentară, care o preia, fără ca primul atacant să comită o abatere.

Dacă jucătorul aflat în poziție de ofsaid stă sau se deplasează în calea unui adversar, contează efectul asupra capacității acestuia de a juca ori de a disputa mingea. Când atacantul se mută în calea adversarului și îi blochează înaintarea, acțiunea se sancționează potrivit Legii 12.

Nici prezența nemișcată a unui atacant între bare, în interiorul porții, nu anulează automat reușita. Golul se acordă dacă acel jucător nu comite o abatere de ofsaid sau una prevăzută de Legea 12. În caz contrar, reluarea se face prin lovitură liberă indirectă sau directă, după abatere.

Deviația și mingea jucată deliberat duc la decizii diferite

O minge deviată de un adversar nu înlătură ofsaidul. Dacă atacantul era în poziție neregulamentară la pasa sau șutul coechipierului și joacă mingea după deviație, este sancționat. Un gol înscris astfel se anulează.

Regula are alt rezultat când adversarul joacă deliberat mingea, inclusiv printr-un henț deliberat. Atacantul care o primește nu este considerat că a obținut un avantaj din poziția de ofsaid. Excepția este intervenția prin care adversarul salvează deliberat mingea.

Prin salvare se înțelege oprirea sau încercarea de a opri o minge care se îndreaptă în poartă ori foarte aproape de ea, cu orice parte a corpului în afara mâinilor și brațelor. Portarul aflat în propriul careu poate folosi și mâinile sau brațele.

Prin urmare, atacantul aflat în poziție de ofsaid la șutul unui coechipier este sancționat dacă joacă mingea după o salvare a portarului sau a altui adversar. O asemenea intervenție nu are efectul unei mingi jucate deliberat în celelalte situații.

Controlul fundașului contează și într-un alt exemplu: acesta preia clar mingea și se deplasează cu ea, după care un atacant venit din poziție de ofsaid îl deposedează regulamentar. Arbitrul lasă jocul să continue. Jocul continuă și când fundașul capătă controlul unei mingi pasate înapoi de un coechipier, dar un adversar venit din poziție de ofsaid îl deposedează înainte ca acesta să joace mingea: nici în acest caz mingea nu a fost jucată de un coechipier al atacantului.

Contează și echipa celui care a atins mingea. Dacă un fundaș o trimite, mingea deviază dintr-un alt fundaș și ajunge la un atacant advers, nu există ofsaid, deoarece niciun coechipier al atacantului nu a jucat sau atins mingea. Dacă degajarea este blocată de un coechipier al atacantului, acea atingere, chiar accidentală, devine reperul pentru ofsaid.

Primirea directă din trei reluări este exceptată

Nu există abatere de ofsaid când mingea este primită direct din:

Aruncare de la margine.
Lovitură de la poartă.
Lovitură de colț.

Lovitura liberă nu face parte dintre excepții. Jucătorul aflat în poziție de ofsaid care intervine jucând mingea primită direct din lovitura liberă a unui coechipier este sancționat.

La un corner executat scurt, prima pasă poate fi primită fără abatere de ofsaid. Dacă acel coechipier pasează apoi înapoi către executant, poziția executantului se verifică la noua pasă. Dacă este în ofsaid și joacă mingea, apărarea primește o lovitură liberă indirectă.

Ieșirea de pe teren nu șterge poziția jucătorului

Un fundaș care părăsește terenul fără permisiunea arbitrului este considerat, pentru stabilirea ofsaidului, pe linia porții sau pe linia de margine. Această situație se menține până la următoarea întrerupere ori până când echipa sa joacă mingea spre linia de la mijloc, iar mingea se află în afara propriului careu.

Atacantul poate ieși sau rămâne în afara terenului pentru a nu participa activ. Dacă revine peste linia porții și se implică înainte de următoarea întrerupere sau înainte ca apărarea să joace mingea spre mijloc, în afara careului, este considerat pe linia porții la evaluarea ofsaidului.

Jucătorul care iese deliberat și revine fără permisiunea arbitrului, obținând un avantaj fără să fie sancționat pentru ofsaid, trebuie avertizat cu cartonaș galben.

Ordinea abaterilor poate decide între ofsaid și penalty

Dacă un atacant aflat în poziție de ofsaid este faultat înainte să joace, să încerce să joace mingea sau să o dispute cu un adversar, se sancționează faultul. În exemplul din regulament în care acesta este faultat în careul advers înainte de a comite abaterea de ofsaid, arbitrul acordă penalty.

Dacă atacantul intervenise deja, abaterea de ofsaid se produsese prima și aceea este sancționată. Regula se aplică și când jucătorul este faultat după ce joacă mingea salvată de portar, deși fusese în poziție de ofsaid la șut.

Aceeași ordine contează când este faultat pasatorul. Dacă faultul se produce înainte ca destinatarul pasei să comită abaterea de ofsaid, se sancționează faultul. În exemplul cu o intrare imprudentă în afara careului, arbitrul acordă lovitură liberă directă și cartonaș galben.

Dacă faultul și abaterea de ofsaid se produc simultan, se sancționează faultul, ca abatere mai gravă. Regulamentul distinge între lovitura liberă directă pentru fault și cea indirectă pentru ofsaid.

Ofsaidul poate conta și pentru avertismentul acordat pentru oprirea unui atac promițător. În exemplul în care abaterea de ofsaid se produsese deja, atacul nu era promițător, astfel că fundașul nu poate primi cartonaș galben pentru acest motiv.

Pentru ofsaid, jocul se reia cu lovitură liberă indirectă din locul în care s-a produs abaterea: unde jucătorul a jucat mingea sau a intervenit asupra adversarului. Reluarea poate fi inclusiv în propria jumătate a jucătorului sancționat, dacă acesta a revenit acolo din poziția de ofsaid.