Cum se revine pe teren după operația de ligament încrucișat anterior și ce teste contează

Intervenție chirurgicală artroscopică pentru reconstrucția ligamentului încrucișat anterior al genunchiului – Foto: Viktors Duks / Pexels

Revenirea pe teren după reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA) presupune refacerea forței, controlul mișcării și pregătire psihologică, alături de un interval de cel puțin 9 luni de la operație. Reluarea fotbalului depinde de rezultatele evaluării individuale: alergarea, antrenamentul complet și competiția au fiecare condiții de îndeplinit.

Recuperarea avansează în patru etape

Trecerea între fazele recuperării se face după atingerea obiectivelor funcționale. Intervalele descriu parcursul programului, iar progresia exercițiilor depinde de forța și controlul demonstrate la evaluare.

• De la operație până la 6 săptămâni. Prioritățile sunt protejarea grefei, reactivarea cvadricepsului, recuperarea mobilității și reducerea lichidului acumulat în articulație. Activarea cvadricepsului are o importanță deosebită în această perioadă: pierderea funcției sale este asociată cu deficite care pot persista pe termen lung.
• De la 6 săptămâni la 4 luni. Programul dezvoltă progresiv forța și controlul neuromuscular, adică felul în care sunt coordonate mișcările. Exercițiile implică și șoldul, și trunchiul. Grefa trece prin remodelare și este vulnerabilă biologic, astfel că solicitarea crește controlat.
• Între 4 și 9 luni. Sunt introduse treptat exercițiile pliometrice, cu sărituri și aterizări, schimbările de direcție și mișcările specifice sportului practicat. Alergarea se reia după îndeplinirea criteriilor de forță. Tot în această etapă intră bateria de sărituri pe un picior.
• De la 9 luni. Revenirea la antrenament complet și la competiție se construiește gradual, după testarea funcțională și evaluarea disponibilității psihologice pentru joc.

Revenirea prematură este asociată cu mai multe accidentări

Studiul Grindem și colaboratorii, din 2016, a urmărit 106 sportivi după reconstrucția ligamentului. Asocierea dintre așteptarea până la pragul menționat și promovarea testelor obiective a fost legată de o reducere cu 84% a riscului de accidentare repetată.

În același studiu, fiecare lună de amânare a revenirii, până la acest reper, a fost asociată cu o scădere a riscului cu 51%. Sportivii care au reluat activitatea mai devreme au avut o rată a accidentărilor repetate de patru ori mai mare decât cei care au așteptat.

Sinteza semnată de Edward S. Chang, Claire D. Eliasberg, Jayson Lian și Christopher Kuenze indică, pentru studiile prospective discutate, un risc de până la șapte ori mai mare al unei a doua leziuni LIA la revenirea înainte de 9 luni. Reducerea asociată fiecărei luni suplimentare de așteptare, până la acel prag, este exprimată aici ca aproximativ 50%. Estimările diferă și se referă la formulări distincte ale rezultatului urmărit.

Forța și săriturile se verifică separat

Evaluarea cvadricepsului compară performanța celor două membre. Indicele de simetrie între membre (LSI) are un prag general acceptat de cel puțin 90% pentru autorizarea revenirii. Slăbiciunea persistentă a cvadricepsului este asociată cu solicitarea anormală a genunchiului, funcție redusă și risc mai mare de accidentare repetată.

Dinamometria izokinetică, o măsurare instrumentală a forței, este metoda de referință. Alternativele includ dinamometria portabilă cu fixare și testarea extensiei genunchiului cu greutatea maximă pentru o singură repetare, între 90 și 45 de grade. Sinteza medicală leagă o îmbunătățire de 1% a indicelui de simetrie de o posibilă reducere de până la 3% a riscului de accidentare repetată.

Bateria funcțională uzuală cuprinde patru probe, fiecare cu pragul de simetrie de minimum 90%:

• O săritură pe un picior, evaluată după distanța parcursă.
• Trei sărituri consecutive pe același picior, măsurate în lungime.
• Trei sărituri încrucișate, evaluate după distanță.
• Sărituri pe un picior pe un traseu de 6 metri, cu măsurarea timpului.

La interpretare contează și aterizarea. Distanțele apropiate pot ascunde mișcări asimetrice, inclusiv deplasarea genunchiului spre interior, observată în special la sportive. De aceea, evaluarea urmărește și calitatea controlului, alături de rezultatul numeric. Dovezile care leagă direct performanța la aceste sărituri de riscul unei noi leziuni sunt insuficiente.

Stabilitatea și încrederea intră în aceeași evaluare

Verificarea clinică include laxitatea, adică jocul articulației: bateria descrisă în ghid folosește o diferență de cel mult 3 mm față de genunchiul opus. Funcția percepută de pacient este urmărită prin scorul Comitetului Internațional de Documentare a Genunchiului (IKDC), pentru care se caută încadrarea în intervalul normal.

Teama de o nouă accidentare, încrederea și motivația sunt evaluate separat. Scala de revenire la sport după leziunea ligamentului încrucișat anterior (ACL-RSI) cuantifică această pregătire. Studiul Webster și colaboratorii, din 2018, este citat pentru asocierea unui scor de cel puțin 65 cu rezultate mai bune.

În schimb, sinteza celor patru autori enumeră minimum 80% pe această scală printre reperele folosite pentru autorizarea revenirii. Pragurile diferă: primul descrie o asociere cu rezultate mai bune, al doilea este inclus într-un set de criterii pentru reluarea sportului.

Acest set cere și un scor de minimum 90% la chestionarul privind funcția genunchiului în activitățile cotidiene, lichid articular absent sau minim, mobilitate completă și lipsa durerii ori a instabilității. Evaluarea timpurie a barierelor psihologice permite intervenții precum vizualizarea ghidată, expunerea progresivă la mișcări și îndrumarea către psihologia sportivă.

Ultima parte a recuperării pregătește solicitările jocului

O greșeală descrisă în recuperare este oprirea lucrului de forță când simetria cvadricepsului rămâne la 70-80%. Acest nivel se află sub reperul folosit pentru revenire. Pentru fotbal, baschet și hochei, pregătirea include și sărituri, aterizări și schimbări de direcție specifice, deoarece forța dezvoltată doar prin mișcări liniare nu acoperă solicitările jocului.

Programul acordă atenție ambelor picioare. Ratele unei leziuni a ligamentului de la genunchiul neoperat sunt similare celor de pe partea operată.

Forța și controlul rămân relevante și pentru persoanele care nu practică sport de performanță. Mersul pe teren denivelat, schimbările bruște de direcție și coborârea de pe bordură solicită genunchiul în activitățile zilnice.

După autorizarea medicală, reintegrarea sportivă începe cu exerciții fără contact, continuă cu antrenamente controlate și ajunge apoi la competiție fără restricții, cu monitorizarea solicitării și a adaptării.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista IoanaCum verifici TVA pentru bugetul casei în 2026 și când plătești cota de 11% în loc de 21%FinanciarulValidarea europeană condiționează încasarea celor 6,43 miliarde de euro rămase pentru România prin PNRRNews24Zelenski avertizează că SUA ar putea relaxa din nou sancțiunile pentru Rusia după acordul privind motorinaGetPonyTesla promite un Roadster care se ridică în aer. Varianta nu este omologată pentru drumurile publiceBravonetAntonio Banderas face echipă cu Nicolas Cage în „True Detective” 5, cu filmările programate pentru 2027LylaCum folosești pebbling pentru a ține legătura cu prietenii vechi și ce rol au întâlnirile în relațiile noi