Un nou studiu demonstrează că tipul și mărimea mașinii de echipă aflate în spatele unui ciclist la proba de contratimp individual pot oferi un avantaj aerodinamic crucial, de peste 8 secunde. Cercetarea realizată de Universitatea Heriot-Watt în parteneriat cu Ansys arată că vehiculul din spate anulează parțial rezistența aerodinamică, oferind un avantaj ce poate decide câștigătorul unei probe.
La doar 1 metru, rezistența aerodinamică a ciclistului scade cu aproape 14% datorită bulei de suprapresiune create de vehicul.
Avantajul obținut depinde doar de distanță și de o singură valoare ce descrie aerodinamica mașinii: zona de rezistență aerodinamică (CdA). Regulamentul actual al UCI permite echipelor să își aleagă liber vehiculele, iar cu cât o mașină este mai mare și mai puțin ascuțită, cu atât valoarea CdA este mai ridicată și impulsul oferit mai puternic.
Bert Blocken, șeful Clusterului de Inginerie Aerospațială la Universitatea Heriot-Watt, a explicat mecanismul. Un ciclist creează în față o zonă de suprapresiune și în spate una de aspirație. O mașină generează același efect la o scară mult mai mare, iar când rulează aproape de sportiv, bula sa de suprapresiune anulează parțial aspirația din spatele ciclistului.
La o distanță de 10 metri, o mașină break obișnuită îi oferă unui ciclist un avantaj de 2,3 secunde pe traseul vizat din Turul Franței. Un model Ineos Grenadier Station Wagon urcă acest câștig masiv la 5,5 secunde la aceeași distanță.
Mașinile mari oferă cele mai bune avantaje, chiar în limitele regulamentului
Cercetătorii au simulat opt tipuri de vehicule prin modele CFD validate în tunelul aerodinamic: un Mercedes Smart Fortwo, un Jaguar F-Type, un break obișnuit, un SUV tipic, un Ineos Grenadier Station Wagon și trei dube. Smart Fortwo a oferit cel mai mic avantaj, în timp ce modelul masiv Grenadier și dubele au produs cel mai mare efect.
În practică, echipele au folosit soluții diverse la contratimp, de la mașini break până la Jaguar F-Type, utilizat celebru de Team Sky.
Thierry Marchal, director de program pentru Healthcare and Sport Solution la Ansys, a transmis că forma mașinii are un impact major chiar și de la 25 de metri. El a adăugat, potrivit Phys, că această concluzie ar putea impulsiona autoritățile internaționale să stabilească reguli noi sau să încurajeze echipele să profite de lacuna existentă.
Fără reguli stricte privind gabaritul mașinilor, echipele care folosesc vehicule masive pot dobândi un avantaj tehnologic nedrept. Într-un contratimp de elită unde o zecime de secundă este esențială, acest factor distorsionează competiția sportivă.
UCI a modificat deja distanța minimă după un studiu anterior
Studiile de aerodinamică au forțat deja schimbări majore. În 2023, după o cercetare a aceleiași echipe conduse de Bert Blocken, UCI a mărit distanța minimă permisă între ciclist și mașină de la 10 la 25 de metri.
În 2024, un alt studiu a demonstrat că stivuirea mai multor biciclete pe acoperișul mașinii majorează efectul de împingere, determinând UCI să descurajeze public echipele să mai folosească această practică.
Dr. Frédéric Grappe, director de performanță al echipei franceze de ciclism Groupama-FDJ United, a transmis că forma mașinii are capacitatea de a împinge aer spre ciclist și este de importanță capitală luarea ei în considerare pentru prevenirea beneficiilor aerodinamice neloiale.
Echipa de cercetare a comunicat concluziile către UCI, sugerând impunerea unei valori maxime de CdA pentru mașini și aplicarea strictă a distanței de 25 de metri prin inspecție vizuală. Rămâne de confirmat cum va reacționa oficial forul internațional și dacă va modifica regulamentul până la viitoarea ediție a competiției.
Lasă un comentariu