O poveste de necrezut vine din fotbalul italian. Luigi Fresco, antrenorul și președintele clubului Virtus Verona de nu mai puțin de 44 de ani, a decis să se autodemită pe 4 martie 2026, în plină criză de rezultate. Numai că, după doar 20 de zile, s-a răzgândit și a revenit pe banca tehnică pentru a-și salva echipa de la retrogradare.
O viață dedicată unui singur club
Luigi Fresco, care va împlini 65 de ani pe 4 aprilie, este un caz unic în fotbalul mondial. A îmbrăcat pentru prima dată tricoul lui Virtus la vârsta de 8 ani, a început să antreneze la 12 ani, iar la 15 conducea deja echipa de tineret. Pe 1 aprilie 1982, la doar 21 de ani, a preluat funcția de antrenor principal al echipei de amatori, dar și pe cea de președinte.
De atunci, a urmat o ascensiune formidabilă. Fresco a urcat cu clubul său iubit șase divizii, de la ultima ligă italiană până în Serie C, transformându-l dintr-unul de amatori într-unul profesionist. E drept că în oraș există Hellas, în prima ligă, și faimoasa Chievo (acum în Serie D), dar despre micuța Virtus se vorbește tocmai datorită lui. Nume precum Sir Alex Ferguson (27 de ani la Man. United) sau Arsene Wenger (22 de ani la Arsenal) pălesc în fața longevității sale. Doar legendarul Guy Roux de la Auxerre se poate compara cu el.
Mai mult decât un antrenor
Supranumit „Alex Ferguson cel italian”, Fresco și-a pus tot sufletul în acest club. În vremurile de amatorism, vindea ziare pentru a putea plăti jucătorii. Iar implicarea sa a depășit cu mult gazonul, transformând clubul într-un adevărat refugiu social. A oferit adăpost familiilor nevoiașe chiar la baza sportivă și a ajutat activ sute de imigranți.
„La începutul anilor ’90, am luat sub aripa noastră mai mulți albanezi. Apoi, timp de cincisprezece ani, tineri din fosta Iugoslavie”, își amintea Fresco în 2020. Povestea a continuat și în anii recenți. „Nu cu mult timp în urmă, prefectura din Verona ne-a trimis un grup de tineri africani care doreau să facă sport. Cu timpul, li s-au alăturat și alții. Printre ei sunt și unii care și-au găsit vocația în fotbal”.
Un exemplu concret este portarul Sheikh Sibi, ajuns în Italia cu barca. După ce a trecut printr-un centru de refugiați, soarta l-a adus la Virtus. „L-am repartizat la o altă echipă de fotbal amator. Mai târziu, ne-a convins că merită mai mult, așa că de cinci ani apără poarta primei echipe. Apoi A primit o convocare la naționala Gambiei”, a povestit antrenorul.
Gigi, omul care înfruntă ultrașii
Fresco nu s-a ferit niciodată să ia atitudine. Când unul dintre atacanții săi brazilieni a fost ținta scandărilor rasiste, antrenorul a mers direct în „bârlogul” ultrașilor adverși pentru a le cere socoteală. V-ați fi așteptat la așa ceva?
„A doua zi, după meci, am mers la barul unde se întâlneau de obicei ultrașii. Am fost uimit să văd cum conviețuiau pașnic în același loc cu persoane de culoare, deși cu 24 de ore înainte îmi insultaseră jucătorul. Am discutat cu ei despre ce s-a întâmplat pe stadion și am înțeles că a fost un mod stupid de a glumi. Dar asta nu-i scuză”, a descris Fresco incidentul.
Șef peste el însuși: s-a concediat și s-a iertat
Din sezonul 2018/19, Virtus Verona joacă neîntrerupt în a treia ligă italiană. Numai că prezentul este mult mai sumbru. Echipa ocupă locul 18, de baraj pentru menținere, și simte amenințarea retrogradării. Nici măcar venirea lui Hachim Mastour (fostul copil-minune de la AC Milan) nu a schimbat lucrurile.
Așa că, pe 4 martie 2026, pentru a zgudui vestiarul, Luigi Fresco a făcut un gest fără precedent. S-a autodemis din funcția de antrenor principal, rămânând secund. Cum vine asta, președintele să se dea singur afară? Ei bine, da. Dar cum echipa a obținut un singur punct în următoarele trei etape, „pensionarea” a durat exact 20 de zile. Pe 24 martie, „Gigi” a revenit ca principal, cu misiunea de a-și salva clubul iubit.
Biografia sa are acum două repere clare: antrenor principal de la 1 aprilie 1982 până la 4 martie 2026. Și apoi de la 24 martie 2026 până în prezent. Este posibil ca Luigi Fresco să se retragă definitiv de pe bancă dacă va salva echipa de la retrogradare, mulțumindu-se cu scaunul de președinte.
Lasă un comentariu