Jurnalistul sportiv italian Tancredi Palmeri a fost prezent în Zenica pentru meciul dintre Bosnia și Herțegovina și Italia, încheiat cu victoria bosniacilor la loviturile de departajare. Deși naționala sa a fost eliminată și nu va merge la Cupa Mondială, Palmeri a plecat din Bosnia cu o amintire care, pe bune, i-a readus zâmbetul pe buze.
A doua zi după meci, în timp ce orașul era încă liniștit după noaptea de sărbătoare, Palmeri a luat micul dejun cu un coleg într-un local, înainte de a pleca spre aeroport. Si atunci s-a întâmplat ceva ce a simțit nevoia să împărtășească cu toată lumea.
Un gest care l-a lăsat fără cuvinte
În ciuda faptului că Italia a fost eliminată, jurnalistul a plecat cu o amintire frumoasă din Zenica. Un bărbat în vârstă, un localnic, s-a oferit să plătească micul dejun pentru el și colegul său, fără nicio explicație aparentă. Palmeri a povestit pe larg momentul care l-a emoționat profund.
„Micul dejun într-o cafenea cu un coleg înainte de a pleca la aeroport. Liniște peste tot în jurul nostru, a doua zi după petrecere. Am terminat și, chiar înainte să ne ridicăm să plătim, un bărbat de vreo 60 de ani apare de nicăieri, ia rapid nota noastră și se duce la bar.”
„Ce? Ce faceți?”
Iar reacția jurnalistului a fost una de confuzie totală, neînțelegând ce se petrece. Dialogul care a urmat a fost scurt, dar plin de semnificație.
„La început nu înțeleg ce se întâmplă, cred că vrea să glumească cu noi. Apoi începe să vorbească cu chelnerița și scoate un teanc de bancnote în timp ce ea zâmbește. Îl întreb: „Ce? Ce faceți?” El zâmbește, dă din cap și continuă să plătească, spunând ceva în bosniacă, apoi: „Nu, nu, nu”. Îi spun: „De ce? Dar de ce?” El îmi face cu ochiul cu un „Ok, ok”, în timp ce toate chelnerițele zâmbesc acum. Îi spun din nou: „Nu. Nu trebuie să faceți asta”. Și apoi mă aplec spre el, îl îmbrățișez și ne batem pe umeri.”
Un gest simplu.
Dar omul a refuzat să-și dezvăluie identitatea, lăsând în urmă doar un mesaj scurt. „În timp ce pleacă, îl întreb: „Dar spuneți-mi numele dumneavoastră”. El doar aruncă: „Italia, Italia, e în regulă” și pleacă.”
Cine știe ce a văzut când avea 30 de ani
Palmeri a rămas profund impresionat de gest, reflectând la posibilele motive din spatele bunătății acelui om. Jurnalistul s-a gândit la istoria complicată a regiunii și la ce ar fi putut însemna Italia pentru localnicii care au trecut prin război.
„O față de șaizeci de ani, care pare călită de viață și de muncă grea. Cine știe ce a văzut când avea 30 de ani în Bosnia. Cine știe ce a reprezentat Italia pentru el când soldații italieni au venit în Bosnia să ajute, sau când Italia a venit să joace în Bosnia în septembrie 1996.”
La final, jurnalistul a încheiat cu o întrebare retorică, o reflecție valabilă pentru oricine. V-ați gândit vreodată la asta? „Cât timp trece până când asistăm zilnic la un act pur de bunătate? Cât de mult poate fi mai bună viața cu bunătate?”
Lasă un comentariu